– Vino, vino! Hai să-l vezi! E-atât de alb! Străluceşte de atâta alb!
– Şi parcă-i transparent…
– Ciudat! Da, ai dreptate. E clar şi transparent.
– Şi timid.
– Nu, nu-i timid! O să-şi ridice capul, ai să vezi!
– Are trupul prea firav.
– Poate că lumina-i prea puternică pentru el.
– Poate că nu se poate uita direct spre soare.
– Sau poate-şi dăruieşte parfumul pământului din care s-a născut. Îi mulţumeşte pentru că i-a dat voie să iasă la soare.
– Petala lui parcă-i o lacrimă. Se plânge de lumea de-afară.
– Vai, dar ce-i cu tine? Ce tot găseşti lucruri triste? Parcă le cauţi. Hai, lasă tristeţea! A venit primăvara! Bucură-te! Ia exemplu de la ghiocel. Pe cât de mic, pe-atât de plin de curaj, de speranţă şi putere. Fii şi tu un ghiocel! Începe luna martie c-un zâmbet! Cu mult alb… Ei, fie, şi cu roşu! De la mărţişorul ăsta! Poftim! Să-ţi poarte noroc!
