– Vino, vino! Hai să-l vezi! E-atât de alb! Străluceşte de atâta alb!

– Şi parcă-i transparent…

– Ciudat! Da, ai dreptate. E clar şi transparent.

– Şi timid.

– Nu, nu-i timid! O să-şi ridice capul, ai să vezi!

– Are trupul prea firav.

– Poate că lumina-i prea puternică pentru el.

– Poate că nu se poate uita direct spre soare.

– Sau poate-şi dăruieşte parfumul pământului din care s-a născut. Îi mulţumeşte pentru că i-a dat voie să iasă la soare.

– Petala lui parcă-i o lacrimă. Se plânge de lumea de-afară.

– Vai, dar ce-i cu tine? Ce tot găseşti lucruri triste? Parcă le cauţi. Hai, lasă tristeţea! A venit primăvara! Bucură-te! Ia exemplu de la ghiocel. Pe cât de mic, pe-atât de plin de curaj, de speranţă şi putere. Fii şi tu un ghiocel! Începe luna martie c-un zâmbet! Cu mult alb… Ei, fie, şi cu roşu! De la mărţişorul ăsta! Poftim! Să-ţi poarte noroc!