By Vrei să ne ţinem de mâini?
Palmele noastre atinse
lumină şi nu umbre de ură
împreunate într-o singură dorinţă
(aceeaşi de milenii)
palmele noastre lumină
între care nimic nu se mai poate ascunde
în spatele nostru încărcat
de-atâtea mizerii
din norii creaţi
purtaţi printre noi
de vânturi-strigoi,
palmele noastre-mpreună
şi umerii egali
împărţind totul, până la sămânţă,
(greutatea lumii absurde şi aerul otrăvit)
braţele nu mai ridică
ci poartă doar unde
spre-a cerului poartă.
Vrei să ne ţinem de mâini?
Prin palmele noastre făr’de cuvinte
din inimi să sune
un cântec de slavă
până în tălpile
gravitând obosite
de colo până dincolo
(tălpile noastre vechi de milenii)
să murmure
să ne adune
în hora iubirii
să-nalţe
serafice cânturi
stăpânul să-ncânte
slugile să-şi descânte
din fire cărunte
şi-n raze senine
plinul din palmele noastre să fie.
Vrei să ne ţinem de mâini?
Sursa imagine: https://pixabay.com/en/integration-welcome-shaking-hands-1777536/
Worlds of Words 
Este foarte frumoasă și eu, percep, poate nu mă înșel, și o discretă, foarte discretă, sugestie senzuală. Așa că poza o privesc puțin în contrapunct.
LikeLiked by 1 person
Multumesc. Ochiul si unghiul, ori fiecare percepe ceea ce percepe. 🙂 cred ca era doar iubire. scapata printre ginduri, dar pura, va asigur. Contrapunct si punct. Puzzle-ul tot nu-l vom termina prea curind. Multumesc de comentariu!
LikeLiked by 1 person
Da, înțeleg. Nu mă îndoiesc că era vorba de iubirea pură, dar iubirea… e cum e ea!
LikeLiked by 1 person
Chiar am scris-o cu gindul la manifestantii din piata, la cum au ajuns sa fie chiar acuzati ca nu s-au delimitat ei de ultrasi, la oamenii care desi ridicau bratele, aratind ca nu au nicio intentie agresiva isi incasau lovituri cu bastoane, imbrinceli, pumni… chiar si numai acolo mi-a fost inima, mintea, iubirea. Asta am vazut in mintea mea, ca daca oamenii s-ar tine de miini, nimeni nu ar mai putea arunca cu nimic. Daca si-ar simti sufletul batindu-le in palme, daca si-ar auzi inimile cintind acelasi cint… cine stie, poate ca fiind atitia adunati, ba chiar in cercuri concentrice, un cerc aparind cercul din interior… hora asta care nu ar mai avea de ce sa fie gazata si nici udata… da, cam mult am scris. Deci, cum spuneam, era pentru toti oamenii de-aseara si de azi si de miine…
LikeLiked by 1 person
Știu și nici nu țin să am mereu dreptate, mă înșel adesea, a fost o impresie mea, fiecăruia cuvintele ne pot spune și lucruri diferite…
LikeLiked by 1 person
asa gindesc si eu. dar m-a bucurat sa stiu ca exista si aceasta perceptie. nu mi-am imaginat ca s-ar putea simti senzualitate, dar nu-mi displace deloc daca e asa. am scris-o repede si am postat-o fara sa analizez, asa am simtit sa fac.
.
LikeLiked by 1 person
Păi, așa se și scriu poeziile. Vin și dacă sîntem pe fază, le prindem. Tot ce gîndim despre ele e post festum…
LikeLiked by 1 person