By Un pin bătrân
aşteaptă-n fiecare zi
mişcarea de final.
O aplecare largă
la marginea de-azbest a călătorilor prin parc.
Acordeonul nunţii pozate nu poate suplini absentele chitare, viori, violoncele,
iar rochia din voaluri a miresei nu e mătasea pianului uitat.
În tango-ncremenit la margine de parc
un pin bătrân aşteaptă aplecat.
Worlds of Words 
Îmi place! Dacă înțeleg eu bine, se petrece o postare en miettes?
LikeLiked by 1 person
Multumesc! Nu, nicidecum. Doar imaginile sunt desprinse din universul poemului, textul acesta este de aseara. 🙂
LikeLiked by 1 person
Acum, mă întreb cum să-i spun oare, eșantion, sinteză concisă?
LikeLiked by 1 person
?… hmmm… poate ca asa e. nu m-am gindit. asa a venit aseara. in sunetele muzicii de petrecere, de dupa nunta de duminica, sa fie ca-n povesti, trei zile, ma intreb daca si azi?… oricum, da, ar putea fi o “emblema”. 🙂 dar nu cred ca e prea reusita.
LikeLiked by 1 person
Ei, poftim!
LikeLiked by 1 person