Jurnalul zilei de 17 Decembrie

În primăvara lui 2012 se ivea în mintea mea o idee, una care avea să conducă un concept mai vechi spre noi orizonturi exprimate, de data aceasta, prin intermediul cărţilor. NOI în secolul XXI este o serie (sau o colecţie) de cărţi, încremenită, din păcate, în 2014, când, într-o zi de 17 decembrie – în calendarul ortodox fiind menţionat azi Prorocul Daniel – a apărut cel de-al doilea volum, cuprinzând Caietul Dariei – autor: Daria Gănescu – şi Caietul Danielei – respectiv semnatara acestui articol, Daniela Marin.

Am mai scris despre acest concept şi nu voi menţiona mai mult decât una din “condiţiile” sale care era aceea de a realiza un spectacol din conţinutul cărţii, lansarea acestui obiect denumit carte urmând să se petreacă în acest fel. Spectacol într-un sens cât mai apropiat de spectacolul de teatru, evident. Şi aşa s-a născut şi Teatrul Spiritual, din lucrarea de pregătire a acestui prim spectacol care s-a numit Eternul Spectator, al cărui scenariu cuprindea texte din ambele Caiete. Pentru că, da, tocmai pentru a sublinia caracterul foarte personal al scrierilor cuprinse în această colecţie, nu am denumit nici părţi, nici capitole cele scrise de autori. I-am separat în “caiete”, nu chiar jurnale, deşi, încă de la primul volum acesta era stilul sau caracterul predominant: jurnalul. Jurnalul sau gândurile omului care se hotărâse a le face cunoscute, se hotărâse să le lase să zboare în lume, este, prin definiţie, o mărturisire absolut sinceră.

Foarte personal şi foarte sincer, acea zi a rămas una din “perlele” existenţei mele de până acum. Aş putea spune că întreaga perioadă  (scurtă, de altfel) de la adunarea textelor, alegerea lor pentru a crea un scenariu, repetiţiile pentru punerea în scenă a unor texte departe de a fi dramaturgice sau “dramaturigizabile”, curajul şi încrederea că acest spectacol va fi, că este necesar a fi au rămas un exemplu clar că atunci când este menit să fie, orice proiect, indiferent de câte pieidici întâmpină, se va realiza.

Mă întreba cineva acum câteva zile ce proiecte mai am. De mai bine de doi ani, “proiectele” mele s-au redus extrem de mult, ba chiar au orbitat în jurul aceluiaşi subiect, cu-atât mai mult cu cât mă aflu tare departe de ceea ce eram în urmă cu 4 ani. “A fi” a devenit aproape ciudat pentru mine. Şi dacă fiirea asta era atât de “ciudată”, cum să mai “fac”? Voinţa de a face a orbitat în jurul spectacolului pentru Gyuri, cărţilor lui, întâlnirii speciale pentru ziua lui… Că au venit peste mine, ca editor şi alte două cărţi, a fost ceva chiar dificil de dus până la capăt.

Amintiri a fost un proiect început în 2015, finalizat cu foarte mare greutate de-abia anul acesta. M-am străduit doar să închei proiectele gândite, angajate, ca să spun aşa, în universul meu. Încă au rămas câteva suspendate care atârnă îngreunându-mi plutirea prin lume. Nu mai ştiu în care din cărţile pe care le-am editat era o poveste despre tradiţia într-o comunitate de eschimoşi ca atunci când vraciul tribului anunţă pe cineva că trebuie să se pregătească de plecarea din această lume, persoana respectivă trebuie să-şi termine covorul la care începuse a ţese sau să încredinţeze finalizarea lui unei persoane, dar proiectul început, trebuie neapărat finalizat. M-a marcat mult această poveste şi cred că se potriveşte foarte bine cu teoria sensului existenţei. Atâta vreme cât eşti aici, ai un sens şi ai ceva de făcut. Chiar dacă, uneori, de multe ori, poate că ni se pare că nu are sens viaţa noastră, ori poate că ne simţim captivi într-un sens ce depăşeşte gradul personal al privirii noastre, ba mai mult, într-un context specific dramelor ne este foarte dificil să înţelegem ce sens am mai putea avea, este din ce în ce mai evident, ştiinţific vorbind, că fiecare particulă îşi are sensul şi menirea şi scenariul său, că nimic nu este inutil. Spiritual vorbind, mai greu cu dovezile. Putem înţelege deplin şi totuşi nu putem “dovedi”.

Revenind la ziua de azi, mulţumesc Cerului şi Vieţii pentru ea! Şi când mulţumesc Cerului înseamnă că mulţumesc tuturor sufletelor implicate în acest proiect, tuturor oamenilor care au l-au împlinit: Gyuri Pascu, Daria Gănescu, Alexandra Băcăoanu, George Burcea, Iulian Burciu, Ana Cimpoca, Florin Cimpoca, Ovidiu Cimpoca, Irina Maria Gănescu, celor două doamne sponsori care şi-au dorit anonimatul, firmei Avia Motors şi domnului Daniel Balaban – La Multi Ani, Daniel! – Teatrului de Artă, Alexandru Gârjoabă – un director tehnic capabil să facă multe lucruri în acelaşi timp, şi sunet, şi lumini, să pună şi suflet în absolut orice face -, doamnei Iolanda Mihai pentru realizarea costumelor, doamnei Alice Valeria Micu pentru recenzia cărţii şi încurajarea dăruită la final de spectacol, doamnei Maria Ştefănescu pentru fotografiile surprinse în acest prim Eternul Spectator şi…  tuturor prietenilor care au venit să-l vadă!

Coperta cărţii, ilustraţiile din Caietul Dariei, afişul spectacolului, caietul de sală toate semnate de Irina Maria Gănescu, cu fotografii de Florin Cimpoca.

Afis lansare A5_ref

Paginile 1-4Paginile 2-3

Fotografii de Maria Ştefănescu:

crop_3228

IMG_3234

IMG_3226

IMG_3244

IMG_3247

IMG_3270

IMG_3275

IMG_3259

IMG_3300

IMG_3303

 

IMG_3315

După spectacol, ne-am petrecut, evident. Florin Cimpoca a surprins citeva momente de bucurie ale unei echipe din care si el făcea parte. Din păcate, in spatele aparatului de fotografiat fiind, absentează din amintirea surprinsă in aceste imagini:

10848836_749556831799674_4560729171357781774_o

Surpriza cea mare a fost…

Tortul NOI in secolul XXI!   tortmic Pus la cale de Gyuri Pascu si Manuela Serban!

10710229_749555721799785_2765962938666421070_o10848836_749556821799675_5427683847990873826_o10710229_749555718466452_7725714237030339622_o

Mulţumim, Gyuri!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.