bobul părea neclintit #poem

şi picurii săreau miraţi din miezul bobului de nisip

odihnit pe pielea sărată a mării

bobul asculta liniştit

un decrescendo

murind de dor de miezul înserării.

aprinsele-i muchii-n argint învelite

regale acorduri sunau

în timp ce-n arpegii lunare

valurile îl conjurau să zboare

din piele şi oase sărate, amare.

bobul părea neclintit.

©Daniela Marin,2019

Stropi-Ana Cimpoca

Foto: Ana Cimpoca

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.