By şi picurii săreau miraţi din miezul bobului de nisip
odihnit pe pielea sărată a mării
bobul asculta liniştit
un decrescendo
murind de dor de miezul înserării.
aprinsele-i muchii-n argint învelite
regale acorduri sunau
în timp ce-n arpegii lunare
valurile îl conjurau să zboare
din piele şi oase sărate, amare.
bobul părea neclintit.
©Daniela Marin,2019
Foto: Ana Cimpoca
Worlds of Words 