şi dacă tu ai putea vorbi,
câte cuvinte-n silabe de strigăt
ar încăpea în auzul nostru rulat
amestecat în fire de timp netrăit
un timp povestit după plac,
câte vocale ca i am jeli
în urlet de mamă
de-am fi
nesurzi, neorbiţi
de viaţă am fi
şi nu surogat,
în care zări am privi
fluvii de sânge-ntrupat
în lacrimi sărat
şi uscat
uscat precum pomul murit în picioare
cioplit în piroane?
cuvintele noastre-ar muri
dacă tu ai putea vorbi.
©Daniela Marin, Aprilie 2019