Povestea celei de-a doua scrisori – partea I – first draft

De ce acum? Şi-aşa, de-abia mai îndura corvoada căsniciei. De-abia mai răzbătea să rămână în viaţă. Uite că ajunsese o corvoadă, da… un chin, o pedeapsă. De ce-ajung oamenii să se nefericească în halul ăsta?

Cu câţiva ani în urmă încă mai existau zile stropite cu bucurie. Încă mai avea speranţe. Acum  toate sunt stropite cu o otravă la care încă nu devenise imună. Cum să devii imun la neiubire, la otrava certurilor zilnice, la indiferenţa omului cu care împarţi acelaşi pat, la privirile pline de dezgust sau de ură, da, aproape o ură… dar nu ură… cum să numească săgeţile ţâşnite din ochii lui, ori vocea aia mereu iritată, ca pânza abrazivă cu care şlefuise tot ea masa de bucătărie, veche, atât de veche, dar de unde bani să cumpere una nouă când de-abia reuşea să plătească grădiniţa, facturile, să pună mâncare pe masă… noroc că-şi putea face singură manichiura, că nu trebuia să mai dea bani şi pentru asta, s-acopere unghiile, să nu se vadă urmele muncii de-acasă… aşa, colorate, parcă dau altă impresie colegelor de serviciu, care-o privesc cumva, mereu la vânătoare de detalii, mereu atente să-i surprindă suferinţa din spatele fardului, atente la fiecare kilogram în plus sau în minus… cu siguranţă fac asta din nevoia de confirmare: vor să fie sigure că nu sunt singurele femei care păcălesc lumea, că nu sunt doar ele blestemate să tragă la jugul unei căsnicii cu care se laudă în public… cum să nu se laude, cum să nu-şi ascundă urletele, umilinţa… doar aşa se face, nu?…  trebuie să dai bine în lume, să nu laşi lumea să-ţi vadă rufele murdare, să-ţi ştie casa… lumea asta în care nici măcar nu-şi mai dorea să fie.

Dacă n-ar fi fost copiii… Dacă ăsta a ajuns singurul motiv pentru care se trezeşte dimineaţa… din ce în ce mai greu, din ce în ce mai tristă… cine zicea că viaţa unei femei începe de-abia la 40 de ani?

Şi-acum, apare el ca un bumerang şi-i spune că întotdeauna a iubit-o, întotdeauna a dorit-o ca pe nicio altă femeie, nici măcar pe soţia lui cu care s-a însurat atunci, imediat, aşa, ca să se răzbune … Nu înţelesese prea bine pe cine se răzbunase. Pe ea… că n-a avut curajul să-şi părăsească familia care era împotriva lui, că n-a avut curajul să fugă cu el în viaţă?… Îi zisese că s-a însurat ca să scape de obsesia ei, aşa a crezut el că va rezolva, dar niciodată n-a putut s-o uite… nu se rezolvase nimic. Iubirea lui pentru ea rămăsese ca o fantomă, bântuindu-i viaţa prin toate cotloanele iar acum simţea că nu mai poate trăi fără ea, acum nu mai putea nici să aştepte, nici să îndure… şi ce-ar fi avut el de aşteptat? pe ea?… adică sperase că va divorţa ea, mai întâi? de ce? ea se căsătorise mult după el. Şi nu din răzbunare. Din drag. Poate că nu există decât o singură mare iubire într-o viaţă. Marea iubire egală cu marea suferinţă… Marea iubire mereu strivită… dar trebuia să rămână cu familia ei! cum să fi renunţat când îi spuseseră clar că dacă se mărita cu el, să nu-i mai caute vreodată? Cum să accepţi să fii izgonit pentru totdeauna de lângă ai tăi, rudele tale…  sânge din sângele tău… cum să fi făcut asta? el ar fi făcut-o? pentru el nu se punea problema, deci…

-Boul dracului! Şi dacă nu te observam, ce făceai? Mă loveai? Cretinule! Pe ce vă bazaţi, mă, când vă băgaţi aşa?… Dobitocule! Nu vezi că e coloană? Eşti tu mai deştept? Ce, crezi că noi nu ne grăbim s-ajungem la serviciu?…  şi  iar o să-ntârzii, parcă văd. Nesimţitule!… Măcar de n-aş avea nimic de făcut azi, să pot vorbi cu el, poate mă lămuresc ce vrea de la mine… şi-o să-mă-ntrebe dacă m-am lămurit eu ce vreau. Ne întrebăm unul pe altul, deşi eu cred că ştim amândoi foarte bine ce vrem. Să se încheie ce nu s-a-ncheiat cu 20 de ani în urmă. Sau să se descheie. Pentru că mi-e clar că aşa cum l-am iubit pe el… Am înnebunit! Vorbesc singură-n maşină! Mai am puţin şi-mi pierd minţile de tot. Nu mai pot! Chiar nu mai pot! Am obosit!

  • First draft, 06 iunie 2019

Featured image – drawing by Elisa-pixabay

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.