Povestea celei de-a doua scrisori – VI.

–          Auzi, am avut un prieten care avea o vorbă: “dacă există flux, există şi reflux. Una fără alta nu se poate.” Aşa explica el încheierea naturală a relaţiei dintre doi oameni. Unde se poate, se poate; unde nu, nu insista că e degeaba. Dacă nu mai simţi că vine fluxul spre tine, nu te strădui să dai cu refluxul, că te arde la esofag.

–          Cum adică fluxul şi refluxul?

–          Comunicarea, nene! Comunicare, nu vorbăraie. De la suflet la suflet. Iubirea aia pe care-o simţi, n-o vorbeşti. Se zice că sufletele comunică dincolo de mintea noastră şi că asta ar fi comunicarea naturală. Acuma, eu mă gândesc că nu prea mai e nimic natural în vremurile astea. Aşa că, nu ştiu ce să spun. Dar fizica aia veche încă se-aplică, ştii tu, rezonanţa, oscilaţia, compunerea câmpului de forţe, acţiunea şi reacţiunea…

  • Şi la ce m-ajută pe mine chestia asta? Te-am rugat să-mi dai un sfat, nu lecţii de fizică, domnu’ inginer.

  • Păi, poate-nţelegi că de unde nu mai e, nu cere. Dacă ţi-a zis că s-a terminat iubirea pentru tine, că iubeşte pe altu’…

  • Nu, n-a zis asta. A zis că pe mine mă va iubi toată viaţa, dar altfel.

  • Cum altfel?

  • Nu ştiu, nu mă interesează “altfel”. Eu vreau să mă iubească cu totul, înţelegi? Pe mine. Aşa cum a fost la-nceput. Nu pot trăi fără ea, înţelegi?… Sufăr ca un animal. Nu mai pot să dorm, am plâns cât n-am plâns toată viaţa… Nu. Nu pot să­-mi imaginez fericirea ei cu ăla, înţelegi? Nu pot!

  • De ce să-ţi imaginezi aşa ceva? Înseamnă că deja ai renunţat. Dacă tu la asta te gândeşti, în loc să te gândeşti la ce-ai putea face ca s-o recucereşti, atunci ia-ţi adio şi pune punct.

  • Nu ştiu ce să fac, asta e, că nimic nu mai funcţionează. I-am vorbit frumos, i-am spus cuvinte frumoase, i-am jurat că voi şterge treaba asta cu buretele, numai să renunţe la el şi să se-ntoarcă la mine. Nu ştiu ce să mai fac!

  • Şi tu chiar crezi c-o să poţi uita că te-a înşelat cu altul?

  • O să uit, o să uit pentru că vreau să fie cu mine, înţelegi? Vreau să fim fericiţi!

  • Mă, ce să-ţi zic, succes.

  • Asta-i tot ce poţi să-mi zici?

  • Din experienţa mea şi-a altora, eu nu cred c-ai să poţi uita, şi-odată ce-a fost zguduită legătura voastră… E ca şi cum ţi s-ar fi găurit pantalonii. Nu pe cusătură, pe genunchi. Şi nu-s blugi. S-a făcut o gaură, i-ai ars cu ţigara fix pe pulpă. Chiar dacă-i ţeşi, o să se vadă cusătura aia. Ca la operaţie, ştii? O să rămână o cicatrice toată viaţa.

  • Foarte bine! O să-mi amintească mereu să nu mă mai comport ca un dobitoc! Că eu am împins-o în direcţia asta, are dreptate. M-am purtat ca un dobitoc.

  • Şi dacă doar atâta a fost tot? Dacă relaţia voastră, ca orice altceva, are un început şi-un sfârşit? Dacă…

  • Băi, e soţia mea! Ne-am jurat să fim împreună până când moartea ne va despărţi! N-are cum să se termine acum, înţelegi?

  • Mai degrabă ai vrea-o moartă decât fericită cu altu’?

  • Eşti chiar tâmpit! Cum s-o vreau moartă? O vreau vie şi iubitoare, şi frumoasă, şi caldă, şi bună… şi vreau să fie fericită.  Şi-am să fac orice ca s-o fac fericită.

  • Orice?

  • Da! Orice!

  • Atunci las-o să fie fericită cu ăla.

  • Cum s-o las? Tu nu-nţelegi că asta nu pot?!… Am lăsat-o suficient. Acum trebuie să se-ntoarcă la mine, la noi. Avem copii de crescut. Şi copiii ăştia trebuie să aibă părinţii…

  • Bine.

  • Cum, “bine”?… Ştii ceva, scuză-mă că ţi-am consumat timpul. Mulţumesc. Salut!

  • Succes!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.