22 iulie

Nu cred că Maria Magdalena a avut un copil cu Iisus, dar cred că l-a iubit aşa cum puţini oameni se vrednicesc a iubi. Nu cred c-a fost prostituată, ci iubitoare de oameni, dăruindu-le iubirea aşa cum se pricepea, căutând să trezească scânteia sacrului iubirii în inimile lor. Poate de-aceea a ales-o Iisus a fi singura fiinţă căreia, dincolo de cuvinte, i-a putut dezvălui adevărul, căreia i-a oferit eliberarea. De-aceea o invidiau şi restul bărbaţilor ce-aveau să devină, ulterior desprinderii din limitarea fizicalităţii, apostolii Lui. Înţelegeau şi ei după capacitatea lor, judecau după cum îi ducea mintea cea neluminată încă.

Apostolul apostolilor, cum a fost denumită Maria Magdalena, al cărui nume apare pomenit în scripturi de 12 ori, adică de mai multe ori decât oricare dintre ceilalţi apostoli, a fost, iată, o femeie. Mi-o imaginez o femeie destul de înaltă, cu pielea măslinie şi părul lung şi cârlionţat, radiind în culoarea castanei. O femeie frumoasă, da.

Tot o femeie a fost cea dintâi conştiinţă expusă cunoaşterii (Eva), chiar dacă acea  cunoaştere avea să-i aducă suferinţa. Şi-a suferit ea cât a suferit, până când s-a spus că Iisus a şters/mântuit toate păcatele oamenilor. Ba mai mult, a deschis porţile iadului şi-a salvat toate sufletele reţinute acolo, pe acelea care au mai putut recunoaşte Lumina şi-au urmat-o.  A deschis porţile iadului şi le-a arătat Calea. Ce s-o fi întâmplat cu energia aceea eliberată dintr-odată? Cum s-o fi descurcat planeta cu asemenea dezechilibru?

Despre cele două manifestări ale principiului feminin in corp de femeie – mamă şi iubită – separate şi împlinite prin aceste două trupuri (dintre care unul avea să fie stigmatizat pentru mai mult de două milenii), cărţile sfinte spun foarte puţin. Într-o societate patriarhală sălbatică ce lupta să-şi păstreze controlul cu orice preţ, recunoaşterea puterii femeii nu era nici pe departe potrivită. Ştim foarte bine cum se scriau şi cum încă se scriu consemnările diverselor evenimente alese pentru a rămâne în istorie, alese pentru a face parte din programele memoriei colective.

De fapt, gândul meu stă la Maria, care-şi serba onomastica în 22 iulie, adică azi, când în calendarul creştin stă scris numele Sfintei Mariei Magdalena. De-asta cred că ar trebui modificat numărul “manifestărilor fundamentale ale principiului feminin” . Un al treilea, conţinător al iubirii de neam, al luptătoarei, aceleia pentru care ideea sacrificiului de sine nu se regăseşte nici într-un principiu, nici într-o convingere, ci este o stare naturală, un atare aspect ar trebui numit eroina. De altfel, protestanţii o numesc pe Maria Magdalena eroina credinţei. De multe ori chiar aşa am văzut-o pe Maria, o eroină care nu renunţa să lupte în fel şi chip, o eroină a cărei credinţă a salvat viaţa pe care medicii nu o mai puteau salva, o eroină care nu înceta să creadă că soarele este mereu acolo, chiar şi atunci când, şi oriunde, ar fi plecat ea în concediu. Nu degeaba şi-a ales ea să-şi serbeze onomastica în 22 iulie. Simte omul cumva rezonanţele subtile, dincolo de timp şi spaţiu.

Cu siguranţă sufletul ei nu are nevoie de urări pentru onomastica pe care un corp şi o personalitate se bucurau să le trăiască aici. Dar eu încă am nevoie să-i transmit un gând.

pexels-photo-59182