Ziua care a-nceput cu două zile în urmă – 28 iulie

28 iulie – Jurnalul întâmplător

Era vineri când am intrat în florărie cu speranţa că voi găsi frezii, florile preferate ale Norei. Şi-am găsit, da. O bucurie. Căutând să-i fac un buchet special, mă tot uitam prin florăria selectă cu speranţa că, printre multele exotice flori, voi descoperi ceva care să se potrivească cu delicateţea freziilor, cu parfumul lor. Nu erau suficient de multe frezii, aşa că trebuia să adaug şi altceva. Am încercat o combinaţie cu trandafiri, destul de banală.  Apoi, am zărit tuberozele. Şi le-am ales. Mi-am zis că îmi voi cumpăra şi eu un fir, că vara asta chiar nu le văzusem. Frezii şi tuberoze la un loc, nu mai văzuse nici doamna care-şi afişase încă de la început neinteresul faţă  de bucuria mea de-a fi găsit florile preferate ale prietenei mele. Dar nici nu s-a opus prea tare. Ce şi-o fi spus în mintea ei când am cerut şi frunze mari de palmier, nici eu nu eram interesată să aflu. Buchetul era special, îmi plăcea, aşa că am pornit bucuroasă prin căldura amiezii spre Nora.

De când am intrat pe uşă, i-am spus să nu se supere, dar firul acela, separat era pentru mine. Nu era cel mai frumos gest, dar era de înţeles între prietene. Dacă mă gândesc mai bine, cred c-aş fi procedat la fel şi dacă era vorba despre o altă persoană, nu chiar prietenă. Sunt în stare.

Când am ajuns acasă mi-am dat seama că tuberoza mea era cam ofilită, c-avea cam puţine flori pe tija lungă şi, aparent, încă verde. Important era că era cu mine.

A doua zi, mă tot “chema”. I-am schimbat vaza în care-o pusesem iniţial, i-am mai tăiat din codiţă, m-am întristat puţin pentru florile deja ofilite şi mi-am văzut de curăţenia interioară şi exterioară pe care mi-o propusesem. Am căutat  fire de praf în memorie mai abitir decât pe la colţurile pereţilor. O zi plină, încheiată cu o vizită în parcul mai plin de părinţi şi copii la ora aceea. De-acolo am “cules” poezia Untraceable. Aş renunţa oricând şi cu mare bucurie la scrierea acestui fel de poezii dacă ar dispărea sursa lor de inspiraţie. O utopie.

Şi iar m-am uitat la tuberoză, aproape cerşindu-i parfumul, de parcă aşteptam să mă inspire ea. De-abia azi, duminică, mi-am amintit de poezia de-acum doi ani, de cele trei tuberoze care mi-au salvat spiritul atunci, în tot haosul zugrăvelii. (Şi de-ar fi fost numai asta…) Am deschis blogul şi… data la care publicasem cu doi ani în urmă poezia Tuberose era chiar 28 iulie! Ce bine funcţionează mesageria lui Dumnezeu!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.