30 iulie – Prietenia

30 iulie – Jurnalul întâmplător

În dimineaţa asta am primit un mesaj care mi-a înălţat pomeţii şi colţurile gurii: “La mulţi ani de ziua internaţională a prieteniei!” Nu, nu era un râs, ci un zâmbet. Acel Zâmbet. Iar cerul era senin.

Mi-am propus să consemnez ziua asta, nu că mi-ar plăcea astfel de zile, comandate/dictate a fi o sărbătoare, ci pentru că mi-a oferit ocazia să-mi doresc să meditez asupra prieteniei, să mă gândesc la toţi oamenii pe care i-am considerat şi simţit a fi prieteni. Indiferent de durata relaţiei, dar fiecare persoană căreia i-am deschis porţile inimii, în orice timp, îşi are o amprentă acolo. Aşa cum nimic nu se şterge, niciun gând şi niciun sentiment şi nicio acţiune, chiar dacă alunecă în uitarea noastră. În continumuul universal rămân toate, acolo se imprimă totul. Altfel n-ar mai fi posibilă evoluţia. 

Şi dacă aş privi invers… dacă totul a fost deja “scris”, gândit, menit a fi pescuit de fragmentele astea de conştiinţă ce suntem? Hmm, ce lovitură pentru ego-ul uman, pentru mintea cea trufaşă să afle că n-a descoperit niciodată nimic, că nu este “autorul” niciunei lucrări…:))))))) Dar, nu. Nu pot crede că nu există evoluţie, că în desfăşurarea infinitului potenţial nu s-ar manifesta creaţia în fiecare punct. Combinări şi permutări infinite între puncte şi proiecţiile lor. “Punctu’acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, /e stăpânul fără margini peste marginile lumii.” cum zicea Eminescu. Uite cum se conectează “punctele” gândirii mele automate. Uite limbajul subtil al conexiunilor logicii personale!  Uite cum orice asociere a două informaţii răscolesc baza de date pentru a pune pe tava gândirii “cea mai posibilă concluzie”! Cum alunecă marea gândire printre biţi invizibili, prin reţelele neurale ale sistemului…

Mda, voiam să scriu despre mesajele de azi dimineaţă. Despre cel de-al doilea. “The whole world yearns after freedom, yet each creature is in love with his chains. (Aurobindo)” Păi, da, aşa cred şi eu, că suntem înnebuniţi să ne legăm zaua de ceva. Mi-amintesc că am scris ceva despre asta, cândva. O să caut.

Ah… da! A fost un articol pe blog pe care apoi l-am transformat într-una din Scrisorile din Povestiri de pe Pământ. Am uitat!

Citeşti aceste rânduri? Dacă le citeşti, înseamnă că eşti om. Dintre toate fiinţele de pe Pământ, doar omul poate citi. Cum defineşti tu acest cuvânt, “om”? Opreşte-te câteva clipe şi-ncearcă să descoperi, să-ţi recunoşti propria definiţie, să vezi ce se ascunde în spatele cuvântului “om”, să înţelegi. Vei înşira alte cuvinte prin care îl vei explica pe-acesta. Ceea ce defineşti, îţi defineşte realitatea. Ceea ce îţi defineşte realitatea, are putere asupra ta fie că ştii, fie că vrei, fie că-ţi place, fie că nu-ţi place. Căci puterea era în cuvânt de la bun început.

Scrie toate cuvintele care-ţi vin în minte, apoi priveşte-le cu atenţie. Te vei vedea pe tine, cel puţin acea fiinţă socială ce eşti. Uită-te bine la traducerile tale, la modul în care îţi traduci percepţiile: ceea ce vezi, ceea ce auzi, miroşi, pipăi. Nu la mine trebuie să te uiţi. Dacă te uiţi la mine, o să vezi ceea ce ai sau ceea ce nu ai. Dar dacă te uiţi la tine, o să vezi ceea ce eşti. Caută-te dincolo de negare, treci dincolo de negarea care se opune, care creează false opoziţii. Ea se manifestă prin reflectare şi naşte comparaţii. Nu căuta ce nu eşti, ci vezi mai întâi ceea ce chiar pare că este. Acceptă-te aşa cum eşti. Şi… Iubeşte-te.

……….

În absenţa unui sens, mintea se pierde, iar omul fără minte este ne-bun. Nu e bun să funcţioneze în sistemul bazat pe agăţători, înlănţuiri, conexiuni, dependenţe şi interdependenţe.

Agăţătoarea există, fie că este văzută sau nu. Ea stă acolo aşteptând să fie descoperită şi folosită, să-şi împlinească funcţia. Poate aştepta un mileniu, un milion de ani, oricât. Timpul nu are importanţă pentru că agăţătoarea nu are un început şi un sfârşit. Ea are doar o mică deschizătură, suficient cât să permită conexiunea cu o altă agăţătoare, cât să te poată primi înăuntrul său. I-am putea spune câmp morfic sau de rezonanţă, zonă de experienţă, lume sau univers. Odată intrat aici, trebuie să te adaptezi condiţiilor şi să joci după cum îţi cântă undele. Organizarea frecvenţelor este implicită. Muzica se desfăşoară pe sine însăşi în funcţie de urechile ce o percep, adică de receptori. Înţeleptul care stă bine cu urechea divină, se va prinde repede de tonalitate, de structură, de ritm şi melodie. Aşa că, cel puţin nu va fi surprins.

La fel şi dimensiunile astea multe în care existăm, unii chiar fără să ştim. Din “împărăţia spiritului” până, hăt, în “împărăţia materiei” ne scoborâm ca, mai apoi, să reurcăm. Şi totuşi, ce s-ar întâmpla dacă toate aceste dimensiuni ar colapsa într-un singur punct, în corpul ăsta minunat de om? Atunci, această i-luminare – precum punctul pe i lumina – ar permite vederea adevărului. Atunci liberul arbitru ar fi liber. Atunci pacea şi bucuria s-ar transmite contagios printr-un Zâmbet. Atunci, n-am mai vedea zale, nici armuri şi nu ne-am mai gândi la navele patrulând prin mări, la navele scotocind prin ceruri. Ne-am gândi doar la minunăţia ce suntem. Atunci am vedea Frumuseţea! În întregimea sa.

https://worlds-of-words.com/2016/08/04/scrisoare-pentru-tine/

Voi medita altădată asupra prieteniei şi a prietenilor nevăzuţi de-atâta vreme. Acesta a fost fluxul încărcat al zilei dedicate prieteniei, nu m-am împotrivit lui. Mi-a surâs ideea. Şi fiinţa. Gândurile, însă, şi-au urmat firul lor.

6 thoughts on “30 iulie – Prietenia

  1. Ce fain că s-a închinat o zi Prieteniei. Nu ştiam. Cel puțin simbolic, gestul merită salutat. Prietenia nu e un simbol, cum nu e nici Mama sau Femeia, dar zilele dedicate lor pot fi privite aşa (?). Ce e Prietenia? O întrebare la care se poate răspunde doar cu ego-ul dat pe minim (mai jos de nivelul ăsta nu merge, oameni sîntem, pardon 😊). Poate acel văl nevăzut care ne aminteşte de Unitate. De acel Unu suprem. Ca aerul, nu se vede, doar se simte. Ne amintim, dar… am uitat atât de multe. Uneori uitarea e bună, alteori nu. Şi, într-o zi de 30 iulie, poate ne vom (re)aminti. Hihi. Da, e bine să avem o zi a Prieteniei. Măcar pentru asta. Şi să mulțumim. 🌿 mulțumesc!

    Liked by 1 person

    1. Adevar graita-i, Mihai! 🙂 Doar cu mintea se poate raspunde. Doar ea poate da definitii/sentinte. Altfel, se doar simte. Iar simtirea asta cu care se simte e… altceva.
      E bine sa avem ocazia reamintirilor, ca uite cum se intretes ele cu prezentul pe care l-au proiectat. Multumesc! ❤ Si imbratiseaza marea si din partea mea, te rog.

      Liked by 1 person

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.