31 iulie – focuri

31 iulie – Jurnalul întâmplător

Şi s-a făcut seară. Şi a mai trecut o zi. Şi totul trece. Şi ziua, şi noaptea, şi căldura, şi frigul, chiar şi cel siberian. Azi am citit că pădurile care ard în Nordul Siberiei, în Alaska şi Scandinavia, se văd bine de tot şi din afara Terrei, atât de mari sunt. În zone nelocuite, vegetaţia se-aprinde de la fulgerele care, da, să recunoaştem, anul acesta parcă au fost mai multe… La câtă electricitate traversează atmosfera, nu mă mir. Temperaturile au crescut incredibil de mult, gheţarii se topesc… iar dioxidul de carbon rezultat în urma focurilor teribile din ultimii ani invadează păturile atmosferice mai ceva ca gazele de eşapament sau emisiile marilor fabrici si uzine. Ba în California, ba în Australia … uite că focul a pătruns mai abitir şi în împărăţia gheţii. Când a apărut filmul ăla, Frozen?…parcă în 2013. Şi-acum iar s-au aprins copacii în Nordul Californiei.

Mi s-a părut foarte cald azi, deşi au fost numai 34 de grade. Un cald uscat, ca şi cum se-apropie iar vreo furtună. Şi furtunile s-au înteţit pe tot globul. Şi s-au transformat în tornade chiar şi-acolo unde nu s-a mai pomenit asemenea fenomen. Se-adună praful cerului cu ţărâna pământului şi… şi nu, nu avem de-a face cu o încălzire globală, zic marii lideri ai lumii.

Poate că au dreptate. Avem de-a face cu o răcire a relaţiilor dintre oameni, o externalizare digitală a prieteniei, paradoxală manifestare dacă ţinem cont de avalanşa de îndemnuri către înţelegerea naturii comune a indivizilor adunaţi sub eticheta “umanitate”. Ba nu, e mai bine să folosesc cuvântul “omenire”. Mulţimea de oameni care şi-au păstrat şi speră să-şi păstreze umanitatea (în timp ce, vorba lui Elon Musk, “fiecare om care are un smartphone este deja cyborg”) nu ştiu dacă intră în “categoria” omenire.  

Bag seamă că se-ncing ideile în altă horă decât cea a prietenilor personali. Alte chestiuni ard pe ordinea acestei zile. Bine, renunţ să-mi mai doresc să scriu despre prietenie. Sau… poate că ceea ce doreşte să-mi insufle conştiinţa este o schimbare a definiţiei prieteniei?!… Hm! Foarte posibil. De la prietenie “personală”, la o prietenie generală?… Sună rău cuvântul general. “Colectiv” nu prea mai pot folosi fără să-mi amintesc de #Colectiv… Poate e vorba de altceva, nu de prietenie. E vorba despre o altfel de apreciere a oamenilor, dincolo de etichete. De o atitudine… cum să denumesc asta… o atitudine de recunoaştere a umanităţii, a fraternităţii umane… Ha! Şi uite cum tâşneşte din memoria mea poezia aia, “Vrei să ne ţinem de mâini?” Din perspectiva mea, nu conţinea nimic senzual, ci doar iubire. S-a născut din ziua de 10 august de anul trecut. Ţin minte c-am fost tare mirată de comentariul legat de senzualitatea subtil imprimată. Din nou, fiecare are propriul sistem de receptare şi de înţelegere. Pentru mine era doar iubire.

Poate ar trebui să postez pe blog şi paginile astea. Poate aşa îmi (re)găsesc prietenii, cel puţin pe aceia care citeau blogul, cândva. Poate vor fi fiind de vreun folos, ştiu şi eu?

(Featured image from Pixabay)

One thought on “31 iulie – focuri

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.