Degradare 1 #poem

O seamă de reflexii

lungi de când timpul era

(doar suferinţă)

mâinii care a dus la gură

a şters cuvintele buzelor

lacrimile obrajilor, şters-a mâna

până când

lacrimile întemniţate s-au făcut

piatră golaşă-ntr-un apex de munte

(într-un atlas încă nedescoperit)

ori poate s-au eterizat în cerul desozonat,

au secat în albia ochilor împăienjeniţi

(întreţesute pânze-dureri

îndurate-n tăcerea stâncoasă)

martori obligaţi să vadă

în şiruri fibonacciene

davinciene desene

cerând îndurarea

eliberarea

din degradarea

omului

(în cercuri cu raza un infinit).

De seamă darea despre degradarea trupurilor trecutului răstignit.

14 Iunie 2020

 

 

Featured Image by mac231 from Pixabay

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.