Degradare 1 #poem

No comments

O seamă de reflexii

lungi de când timpul era

suferinţă

mâinii care l-a dus la gură

a şters cuvintele buzelor

lacrimile obrajilor

şters-a mâna

până când

lacrimile întemniţate s-au făcut

piatră golaşă-ntr-un apex de munte

ori poate s-au eterizat în cerul desozonat,

au secat

în albia ochilor împăienjeniţi

(întreţesute pânze-dureri)

martori obligaţi să vadă

(în şiruri fibonacciene

davinciene desene)

cerând îndurarea

eliberarea

omului

(în cercuri cu raza un infinit).

De seamă darea despre degradarea trupurilor trecutului răstignit.

 

 

Featured Image by mac231 from Pixabay

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.