Category: Poezii

“ea” daniela marin

Nu gândeam c-am să public eu vreodată poezii! Niciunde, în nicio firidă a fiinţei mele nu se ascundea gândul sau dorinţa. Pentru mine poezia era sacrul de care nu îndrăzneam să mă apropii cu peniţa mea, era sublimul cuvânt născut din trăirea fundamentală a miracolului vieţii umane. Scrisesem proză scurtă, mici povestiri, iar în clasele

Continue reading

O clipă

O clipă   În clipa aceea privindu-mă, am văzut un diamant ce mă-mbrăca cu feţe trapezoidale peste formele mele rotunde strălucind în culori pe care niciodată nu le voi putea numi   şi-n dreptul inimii un punct   Când m-am uitat mai bine am văzut că acolo eram noi imbrăţişati pentru totdeauna Ţinând totul laolaltă.

Continue reading

Ochiul

Ochiul Mi-am spovedit sufletul ţie, Lumină! L-ai ascultat şi apoi l-ai luat în palma ta urcându-l atât de sus până în dreptul ochiului tău mare atât de mare (oh, Domane cât de mare!) încât a trebuit sa mă pui iar jos ca să il pot vedea şi eu! Daniela Marin – “Eternul exerciţiu” – Editura

Continue reading

Strălucirea tăcerii

Am tăcut şi tăcerea ne-a umplut sufletele unul cu altul.   Ne-am ţinut palmele până când unul într-altul trupurile au pătruns fiind, şi-un singur Dumnezeu a strălucit.   Daniela Marin – “Eternul exerciţiu” – Editura Cartea Daath, 2004  

La multe învieri, femeie feminină şi frumoasă!

Femeie aşteptând   Femeie arătând A femeie-aşteptând În muzica voluptoasâ Tresârind sperioasâ Printre masculi înroşiţi În scaune priponiţi Din volumul “Eternul exerciţiu”, Daniela Marin, 2004. Femeia – creuzet al vieţii, altar alchimic al iubirii, Sărbătorită azi… doar azi? Femeia sau femininul? Eternul exerciţiu  Îţi  trebuie un exerciţiu, o repetiţie în toate, dar mai ales în

Continue reading