Undiţa lui Tudorel

Zilele trecute priveam două undiţe sprijinite de malul betonat al Dunării. Tocmai ce se-ndepărtau norii cei grei, de parcă de pe memoria mea se-mprăştiau, într-un apus obosit de drum, când mi-am amintit de-o povestire. Undiţa lui Tudorel  “Cum trece timpul, domnule!  Nu pot să cred că deja s-au dus cinci luni şi din anul ăsta!” […]

Read More

Povestea celei de-a doua scrisori – VI.

–          Auzi, am avut un prieten care avea o vorbă: “dacă există flux, există şi reflux. Una fără alta nu se poate.” Aşa explica el încheierea naturală a relaţiei dintre doi oameni. Unde se poate, se poate; unde nu, nu insista că e degeaba. Dacă nu mai simţi că vine fluxul spre tine, nu te […]

Read More

Povestea celei de-a doua scrisori – V.

Povestea celei de-a doua scrisori – V. – first draft-structură   -Ai putea face o listă cu toate momentele în care te-ai simţit strivită, neiubită, umilită, ignorată, ironizată, terorizată, când te-ai simţit doar o slugă, fără vreo altă valoare decât aceea de a-ţi sluji cât mai bine familia? -Nu. -De ce? -Ar trebui să scriu […]

Read More

Povestea celei de-a doua scrisori – IV

IV. Timpul nu măsoară o iubire. Timpul măsoară rezistenţa, măsoară forţa cu care te ambiţionezi să înaintezi la braţ cu neputinţa. Timpul nu măsoară viaţa. Viaţa e mult mai mult decât o forţă, mult mai mult decât o unitate de măsură sau un element de referinţă. Viaţa e dincolo de sistemul îngustimii minţii împărţite între […]

Read More

Povestea celei de-a doua scrisori – III

III. O fi de la iubirea asta pictată pe toate gardurile… până şi pe panourile publicitare am văzut. Unde te uiţi, numai iubire. Geme lumea de iubire. Asta, scrisă pe pereţi, că dacă te uiţi în inimile lor…  Noua modă. Noua boală.  E un virus, asta e. Dar şi ea?… e prea de tot.  La […]

Read More