Povestea celei de-a doua scrisori – III

III. O fi de la iubirea asta pictată pe toate gardurile… până şi pe panourile publicitare am văzut. Unde te uiţi, numai iubire. Geme lumea de iubire. Asta, scrisă pe pereţi, că dacă te uiţi în inimile lor…  Noua modă. Noua boală.  E un virus, asta e. Dar şi ea?… e prea de tot.  La […]

Read More

Povestea celei de-a doua scrisori – Partea a II-a, first draft

II. -Şi cum m-ai găsit? îngăimă printre amigdalele care se umflaseră brusc, sugrumând-o pe dinăuntru. -Pe facebook. Dar te-am căutat şi înainte pe internet. Cred că din 2000, am tot căutat. Vroiam măcar să-ţi explic ce s-a-ntâmplat, de ce-am plecat, de ce nu m-am mai putut întoarce. N-am încetat nicio clipă să te iubesc. Indiferent […]

Read More

Povestea celei de-a doua scrisori – partea I – first draft

De ce acum? Şi-aşa, de-abia mai îndura corvoada căsniciei. De-abia mai răzbătea să rămână în viaţă. Uite că ajunsese o corvoadă, da… un chin, o pedeapsă. De ce-ajung oamenii să se nefericească în halul ăsta? Cu câţiva ani în urmă încă mai existau zile stropite cu bucurie. Încă mai avea speranţe. Acum  toate sunt stropite […]

Read More

Scrisoare pentru o prietenă – finalul scrisorii

Cum să aduni o fericire cu o nefericire şi să-ţi dea ceva pe plus? Nu-ţi poate da decât cel mult egal cu zero.

Dacă aduni două nefericiri, vei aduna pe axa numerelor negative multe bagaje care îngreunează şi impovărează familia. Două nefericiri nu pot da o fericire, la fel cum -2 nu poate fi egal cu +1. Din asta nu se scapă.

Read More

Amintirea unei Scrisori

Nevoia de “tată”-“soţ”- “prieten” – “frate” – “partener” reflectă nevoia de dumnezeu. Semnifică încă separarea de dumnezeu sau de conştiinţa sau de prezenţa sau de sursa din care ştii fără să ştii că faci parte, acea sursă de care eşti legată cu un fir invizibil, atât de subţire şi totuşi atât de puternic. Reflectă dorul de reunire, de reîntregire.

Read More