Se despoaie de tot răul adunat din vară, din oameni, din carii, pielea cea nouă răsare ca luna între nouă şi plină o lună timidă, o lună şi mai bine de-un parc străbătut de himere de gânduri rebele ce coaja copacului au îngreunat şi-acum, uite, atârnă straiele rupte şi vechi . Castanul puiet aşteaptă
Worlds of Words 