O seamă de reflexii lungi de când timpul era suferinţă mâinii care l-a dus la gură a şters cuvintele buzelor lacrimile obrajilor şters-a mâna până când lacrimile întemniţate s-au făcut piatră golaşă-ntr-un apex de munte ori poate s-au eterizat în cerul desozonat, au secat în albia ochilor împăienjeniţi (întreţesute pânze-dureri) martori obligaţi să vadă (în
Worlds of Words 