De Foarte cald şi azi. Şi senin. Dacă stai pe loc şi numai două minute, simţi cum ţi se încing hainele pe care nu mai ştii să ţi le alegi. E iarnă, e primăvară, e toamnă?… E cazul să mai verific site-ul spaceweather. De la începutul anului au fost tot felul de erupţii solare, deci nu e de mirare că se manifestă căldura aceasta. Cât de puternic simţim în prezent “arsura” energiei lui nu se mai datorează doar Soarelui. Ceea ce obişnuia să ne protejeze de razele prea toxice, înşuşi câmpul electromagnetic planetar şi pătura de ozon sunt de mulţi ani modificate şi “găurite” de tot felul de experimente de sorginte umană. Bine că vrem să cunoaştem universul din afara planetei, dar nu reuşim să cunoaştem universul uman!
În fiecare cuvânt este cuprins un univers. Înţelesul comun acceptat, definiţia generală a cuvintelor, face posibilă comunicarea şi proiectarea unei coerenţe la nivel de grup, respectiv popor. Cu toate acestea, fiecare individ are propria sa percepţie, perspectivă şi aproape definiţie pentru aproape fiecare cuvânt, în special pentru substantive şi adjective.
Dacă ne-am lua dicţionarul propriu la analizat, am putea descoperi şi cauze ale neînţelegerilor cu alţi oameni. Sigur, nu putem cere altora să-şi definească cuvintele înainte de a purcede la dezbateri, argumentări sau explicaţii. Uneori, însă, cred că ar fi foarte de folos să procedăm astfel.
Această analiză nu este una robotică, adică nu ne oprim la primele cuvinte ale definiţiei care încearcă să definească un alt cuvânt. (Paradoxal, nu-i aşa, cum rulăm gândirea, exprimarea gândurilor şi ideilor în roata cuvintelor! Tare mult mi-aş dori să aflu cum au reuşit ştiinţele acestea moderne să identifice cuvintele în creierul uman şi dacă au reuşit să descopere mecanismul de formare a înţelegerii propriu-zise.) Ce înseamnă pentru tine cuvântul pace, de exemplu? În câte alte cuvinte defineşti înţelesul şi sensul acestui cuvânt? De câte ori ai trăit ceea ce tocmai ai definit? Este doar un concept sau o stare pe care se presupune că ai trăit-o, ai experimentat-o? Câte cuvinte din cele care îţi populează constant mintea ai “experimentat”, adică le-ai trăit tu, direct?
Cum poţi pretinde altora, cum să ai aşteptări de la alţii să înţeleagă ceea ce trăieşti tu prin gândirea şi experimentarea cuvintelor-gândurilor tale?
Cum înţelegem ceea ce înţelegem? Ce înseamnă, până la urmă, forma-gând sau gândul de dinainte de a fi manifestat prin cuvânt? Care sunt mecanismele chimice şi electrice prin care neuronii implantează o zonă a creierului cu ceva care, sub raza unui “laser” magic devine cuvânt? Cum s-a format LIMBAJUL?
Cum s-a format acest univers de imagini, informaţii şi corelaţii general acceptate şi valabile indiferent de limbă? O cană este o cană în orice limbă. Poate că vor fi existând şi limbi în care obiectul este definit prin funcţia sa principală – “ceva în care poate sta un lichid”. Dar limba aceea unică, de la începuturi, de dinainte de Babel, unde s-a ascuns ea? În care parte a creierului, în care genă, secvenţă de ADN, că tot spunem că toate informaţiile acestei lumi şi ale experienţei umane se află înscrise în ADN? Biblioteca Akasha o fi în ADN-ul omului şi el o caută pe pereţii pictaţi cu cai verzi, prin tot felul de colţuri ale Marelui Spaţiu.
“Cunoaşte-te pe tine însuţi” şi vei cunoaşte lumea. Socrate şi atâţia gânditori, filozofi şi înţelepţi ai lumii antice ne-au lăsat atât de multe subiecte de studiu. Noi studiem cum se îmbracă, cu sine s-a mai măritat, de cine s-a mai despărţit X. Câţi copii ai secolului XXI, ce adolescent, ce tânăr doreşte cu adevărat să se cunoască pe sine? De regulă, doreşte doar să fie adulat, iubit sau, cel puţin, nebatjocorit. Îşi doreşte să facă bani sau să fie o persoană faimoasă pentru că acestea sunt exemplele cele mai ţipate din toate ecranele, de toate dimensiunile. Slavă Domnului că există şi excepţii, bineînţeles, ca în orice generaţie. Ca în orice civilizaţie. Poate că nu toţi vor dori să fie mai buni cu ajutorul tehnologiei. Poate că nu toţi vor dori să inventeze un nou paypal ca să meargă pe urmele domnului Musk, ori să…
Oamenii nu vor să cunoască. Oamenii vor să aibă! Uşor, fără efort, orice, oricând.
Eu vreau acum să văd marea. Închid ochii şi mă teleportez într-un timp trecut, adică într-o amintire, semn că încă sunt vie. Îi simt mirosul, îi aud valurile, îi simt puterea şi mă bucur că este doar a ei.
P.S. Amintire din aprilie, 2024 – Marea Neagră, botezul noului volum de poezie! (selfie :) )
P.S.2 Oare în ultimele luni a mai trecut şi altora prin minte să renunţe la a mai folosi cuvântul “dumnezeu”? Împovărat, intoxicat, murdărit de mascarada politică, de oribila manipulare a conştiinţei şi sufletelor oamenilor, nu doar a minţilor lor, acest cuvânt mi-a devenit o povară. Încerc să-l ocolesc, să îl omit. Mă doare rău că a ajuns în această stare. Aproape iremediabil.
Cel mai mare rău pe care l-au făcut “dacii, lupii, simioneştii şi georgeştii” este spiritual. Păcătul lor să rămână!
Worlds of Words 