Carnea literelor #poem#poezie

Carnea-şi luminează în faţa ochilor pescari literele, în lasouri mari adunându-le alăturarea -n cuvinte ce freamătă precum fluturii prinşi în plasele curioşilor, în buricele degetelor sătule de pasiune aproape arzând pe şinele neînceputurilor se-adună vagoane de litere şi luptă cu gravitaţia în surd scrâncet de roţi. Evitând putrefacţia, timpul, neorb urmărind zbaterea cuvintelor cu aripi […]

Read More

În cântec de seară

                                                                        Mamei Azi m-a urmărit un nor. (nu o frunză, nu un pom) Norul lacrimi mari plângea ochii mamei îi […]

Read More

Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia #poem

Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia   Să se ia dorul şi mai ales nodul cu care ne-a legat cine ne-a legat! De ce ne-o fi legat dacă legătura doare?   Să se ia norul care-a umbrit cerul care-nsenina marea şi-i scotea sarea de-o înălţa până la cer! Să […]

Read More

Roua #poezie

Roua râu’-acoperea de margini nu mai avea. Tălpile-ţi le curăţa de cenuşa hăului, rănile ţi le spăla de urâtul răului când lumina strălucea în bobi de apă-agăţaţi în vârfuri de iarbă scăldaţi, râul vieţii vindeca de zdrobirea pietrelor în curgerea clipelor. În poiana mieilor, roua sufletu-ţi uda cu nectarul zeilor. ©Daniela Marin,2019 featured image: from […]

Read More

Dospitul zilei

Am pus ziua la dospit noaptea între trandafiri şi florile teiului înalt un fad parfum nezumzăit  de albine izgonite de praful razelor neştiute, de ploile căzute în mai mai aproape de uşa cerului prea încărcat de pietre resturi ale descompunerii noastre.   Am pus ziua la dospit până egală cu noaptea va fi. Apoi ne […]

Read More