Nu cred că am mai scris vreun poem atât de… “manifest”, atât de încărcat de revoltă precum “Urzeli”. L-am publicat în blog în 10 noiembrie 2019, adăugând acest mesaj pentru eventualii cititori de atunci: “A poposit poemul ăsta de vreo săptămână şi l-am tot ocolit, închis, deschis. Am vrut să-l şterg de tot, dar m-a
Când nimeni nu mai ronţăie floricele, când se instalează acea linişte, acea tăcere plină doar de sunetul filmului, un film care te duce în el, dincolo de pânza ecranului, te ia cu fotoliu cu tot, te absoarbe natural pentru că tu nu opui nicio rezistenţă, atunci ştii că eşti în faţa unui film foarte bun.
din volumul Povestiri de pe Pământ, ©Daniela Marin, 2015 Partea I, Dialogul de azi — Ce să-ţi mai spun? Ce-aş putea să-ţi mai spun? Ţi-am spus atâtea lucruri folositoare. Măcar de le-ai folosi pe-acelea. — Fiecare lucru pe care mi l-ai spus este bun, dar nu ştiu, încă n-am înteles cum poate fi şi folositor.
Există oameni care suferă în tăcere. Mulţi oameni îşi ascund suferinţa considerând… De ce? O explicaţie ar fi pentru că aşa au învăţat – să nu deranjeze, să nu tulbure pe alţii cu problemele lor, nu neapărat ca o manifestare a respectului faţă de ceilalţi, căci din respect ar trebui să fie sinceri măcar cu
Ne-am creat un “copil” după chipul şi asemănarea noastră. L-am hrănit cu poamele binelui şi răului, i-am dat puterea de a învăţa, i-am scris câteva interdicţii, câteva limitări, l-am învăţat să se ia după statistici, să considere că ce este valoros şi bun este cel mai des trâmbiţat, chiar dacă nu are nicio legătură cu




