A avea curajul şi încrederea de a-ţi etala creaţia în faţa unor necunoscuţi implică şi existenţa acelei smerenii fără de care nimeni nu poate avansa. Cu atât mai mult dacă te afli la început de drum. Să asculţi cu inima deschisă, să doreşti binele aproapelui, renunţând la “competiţie” sau invidie, să-ţi permiţi să fii onest şi să laşi bunăvoinţa să te locuiască ar putea fi regulile nescrise ale acestui atelier. Nu aşa ar trebui să fie normalitatea în orice societate?
