Mă plimb printr-o grădină minunată: pace,culori şi o nesfărşită muzică diafană.In faţa mea e un pitic.
-Cine eşti?
-Prietenul tău,
-Zău? Si cum te cheamă?
-Acum.Sunt prietenul tău Acum.
-Aşa.Si cu ce te ocupi?
-Păi,privesc lumină,râd cântecul bucuriei,vorbesc adevăr şi mângâi teamă.
-Deci eşti prietenul meu Acum.
-Da,sunt prietenul tău Acum.
-Si,dacă veneam ieri? Dacă vin mâine?
-Eu sunt aici.Vino ieri sau vino mâine.Eu sunt prietenul tău Acum.
-Stai puţin. Noi suntem pe pământ acum?
– A, şi pe tine te cheamă Acum? Ce tare!
-Nu, pe mine mă cheamă Gyuri.
– Funny name! De fapt ştiam,că doar sunt prietenul tău Acum.Da,suntem pe pământ ,la noi ,în grădină.
-Are şi un nume grădina asta?
-Da ,are. Gradina Iubirii.
http://www.youtube.com/watch?v=rWRR5WtFBNk