5 Ianuarie 2025

Bucureşti, România

P.S. În fotografia de azi Soarele nu stă pe nişte norişori. Ceea ce se vede sunt urmele, dârele pe care le lasă în urma lor avioanele.

Şi-acum, că am schimbat tiparul :) şi am început cu sfârşitul, să revin asupra subiectelor frica şi cunoaşterea.

Frica nu se datorează doar pulsiunilor incrustate în funcţiile de bază ale corpului uman. Ceea ce instinctul de supravieţuire trezeşte într-un animal – şi ar trebui să trezească şi în om, nu? – este atenţia sporită şi concentrată pentru evitarea riscului de a suferi sau de a dispărea/muri, precum şi pe acela de a vâna/acumula.  Instinctul acesta se alimentează cu informaţiile preluate din mediu de simţurile fizice, în special mirosul, auzul şi văzul.

Modificările din mediu afectează şi determină modificări în funcţionarea primară a corpului. Adaptarea, altă trăsătură importantă a vieţii, funcţie de bază a corpului, îşi va duce la îndeplinire sarcina producând o serie de schimbări necesare ca urmare a înregistrării modificărilor din mediu.

(E foarte simplu să ne gândim la oamenii care se nasc într-o regiune foarte friguroasă şi la cum suportă aceştia căldura de la tropice în comparaţie cu inversul situaţiei, cei născuţi sau care au stat o perioadă mai lungă într-o zonă caldă şi care vizitează sau chiar îşi mută domiciliul într-o zonă geografică rece. Încă rece. După oarecare perioadă “de adaptare”, corpul nu mai are reacţii de panică, trimiţând toată energia/căldura pentru a proteja organele principale, se relaxează şi astfel permite diminuarea stresului manifestat iniţial. Scade producţia de cortizol, creşte serotonina.

La fel ne putem gândi şi la modificările alimentelor şi modificarea gustului. Dacă suntem adulţi, trecuţi de 25 de ani, vom spune, la început, că “roşiile astea nu mai au gust”, pentru că, da, au fost modificate genetic, “îmbunătăţite”, pentru că s-au pierdut seminţele româneşti şi s-a impus cultivatorilor folosirea unor anumite seminţe pentru a avea permisiunea de a-şi vinde producţia. Numai că, ulterior, dacă nu ne îmbolnăvim stomacul şi intestinele, vom ajunge să acceptăm acel gust nou. Copiii care nu au cunoscut gustul roşiilor româneşti care au existat până acum vreo 10 ani, nu au cum să facă vreo comparaţie. Cu alte cuvinte, informaţia nu există pentru ei. Neexistând, nu le produce nici angoase, nici stări melancolice, nici anxietăţi cu privire la sfârşitul lumii.)

Frica noastră cea de toate zilele se datorează convingerilor, credinţelor, felului în care am învăţat să gândim, să acţionăm, să credem, să răspundem evenimentelor şi proceselor de raţionare-gândire automată/reflex. În prezent, dinozaurii au fost înlocuiţi de… politicienii, dictatorii, autocraţii, înalţii prelaţi care conduc lumea din umbră şi la umbra religiilor.

Cunoaşterea presupune simultaneitatea înţelegerii în detaliu şi în ansamblu. Particular şi general. Este o gândire de tip complex pe care o putem denumi gândire spirituală. Gândirea aceasta spirituală, într-o încercare de a o explica raţional şi prin cuvinte, presupune un lanţ de procese: informaţia receptată de spirit/suflet/conştiinţă, transmisă minţii raţionale şi toate procesele mentale aferente. Acele informaţii pe care le recepţionează, deţine şi transmite conştiinţa/spiritul/sufletul sunt, în primă fază, mai degrabă de natură energetică. Decodificarea lor se petrece la nivelul scoarţei cerebrale, iar rezultatul se manifestă prin limbaj. Limbajul alcătuit din cuvinte este ulima verigă din lanţ.

Inspiraţia şi creaţia, în special cea artistică, sunt cele mai potrivite exemple pentru a înţelege mecanismele cunoaşterii şi felul în care funcţionează aceasta. Despre legăturile dintre neuroni şi răspunsul anumitor zone corticale în contextul unui fenomen artistic au descoperit mulţi dintre cei care îşi însoţesc seminariile de dezvoltare personală cu muzici, arome, parfumuri sau simpla tămâie. Simţurile fizice sunt pur şi simplu transformate, aproape drogate şi, atunci, procesele de transformare şi decodificare la nivelul analizatorilor lor sunt diferite.

Hmm! Poate ar fi mai simplu să caut caietul pentru Modulul 2 al seminariilor pe care le ţineam în urmă cu peste 10 ani şi să copiez câteva paragrafe de acolo.

• Recunoaşterea conştientă a acţiunii unui stimul ce acţionează într-un anumit teritoriu periferic se numeşte senzaţie. Senzaţia este un act psihic elementar „modal”, de realizare a imaginii singulare a unor însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor lumii înconjurătoare. Senzaţiile se produc în urma acţiunii obiectelor şi fenomenelor lumii materiale înconjurătoare asupra receptorilor periferici şi organelor de simţ.

• Informaţia receptată de analizatorii simţurilor fizice este propagată prin canalele de comunicare ale analizatorului numai după ce mesajele au fost codificate. Codificarea este operaţia de convertire a informaţiei, de trecere a acesteia de la un sistem de semnalizare la altul, care se reglează la nivelul tuturor componentelor analizatorului.
• După ce a fost codificată la nivelul capătului periferic (organul de simţ), informaţia receptată este recodificată la nivelul segmentului intermediar (căile nervoase) şi la nivelul segmentului central (scoarţa cerebrală). Aceste procese de codificare şi recodificare sunt realizate prin modularea mesajelor nervoase.
• Modularea poate fi realizată în frecvenţă, în amplitudine sau în fază. Modularea în frecvenţă se realizează prin schimbarea intervalului de timp dintre semnale cu menţinerea constantă a amplitudinii. Modularea în amplitudine se realizează prin schimbarea amplitudinii semnalelor şi menţinerea constantă a frecvenţei. Modularea în fază se realizează prin inversarea fazei de oscilaţie a semnalului.
• Analiza şi prelucrarea informaţiei se realizează la nivelul tuturor celor trei segmente ale analizatorului. La nivelul segmentului central, excitaţiile sosite de la periferie sunt transformate în senzaţii şi percepţii.
• În fiecare moment creierul uman este asaltat de un volum impresionant de informaţii atât din mediul extern, cât şi din cel intern. Astfel, pe calea analizatorului vizual sunt primite 83% din informaţii, prin cel auditiv 11%, prin cel olfactiv 3,5%, prin analizatorul somestezic 1,5%, iar prin cel gustativ 1% din informaţiile venite din mediul extern.
• Analizatorii primesc o cantitate totală de informaţie de aproximativ 10¹¹ bits, din care în sistemul nervos ajung aproximativ 10⁷bits. Această cantitate enormă de informaţie este prelucrată inconştient, iar 99% din ea este înlăturată, ea fiind nerelevantă şi neimportantă. Doar  circa 10¹⁰ bits din informaţiile primite de SNC (sistemul nervos central) sunt prelucrate conştient, senzaţiile si percepţiile elaborându-se pe baza lor.

În procesul codificării, în funcţie de nivelul spiritual, de orientarea şi concentrarea atenţiei, anumite informaţii rămân ascunse sau sunt transformate prin modulare, devenind imposibil de înţeles la nivelul scoarţei cerebrale, implicit la nivelul raţiunii, prin intermediul limbajului comun. Raţiunea foloseşte limbajul cuvintelor, al etichetelor ce separă realitatea, individualizînd fragmente dintr-un univers pe care nu îl poate cuprinde.

Datele statistice din acest caiet sunt vechi, de cel puţin 20 de ani. Poate că între timp s-au schimbat mult. Oare trebuie să ne mai întrebăm care creier este mai tare, cel artificial sau cel uman? La acest capitol, creierul artificial nu va ignora (dacă nu i s-a cerut în mod expres de programator) nicio informaţie, nu o va pierde prin “codificare şi modulare”.  Felul în care o prelucrează, felul în care conectează imensa cantitate de informaţii, depinde, ÎNCĂ, de program (soft) şi programator (om).

Vom putea afirma vreodată despre o inteligenţă artificială că este capabilă de Cunoaştere? Ce-i lipseşte “corpului” inteligenţei artificiale?

Singurul element (adânc înrădăcinat în credinţa oamenilor), diferit sau care face diferenţa deocamdată este Conştiinţa/Spiritul/Sufletul/Sinele. Considerăm că noi, oamenii, deţinem aşa ceva, că aşa ceva ne trăieşte sau trăieşte prin corpul nostru experienţa terestră. Dacă sufletul/spiritul… înseamnă tot informaţie şi procesare de informaţii, atunci…?

Specifică umanului, şi cel puţin unor animale, este trăirea, simţirea, emoţia – starea care depăşeşte, uneori scurt-circuitând, procesarea creierului.

Pe baza emoţiilor trezite în oameni în cadrul unui grup s-au născut partide, s-au făcut războaie, s-a ucis fără grija vreunei “conştiinţe”.

Vai, cât am putut să scriu!… Gata!

Oricum nu ştiu câţi vor citi până la capăt, câtor cititori le va fi de vreun folos acest articol. Dar, dacă aşa a curs el, să-l las să plece în eter.

Chiar dacă echipele de la Google, Neuralink şi toate companiile care lucrează de zeci de ani pentru apariţia acestor roboţi-oameni au început să educe “inteligenţa” ca şi cum ar fi un copil de un an, obţinând rezultate remarcabile, de la zâmbet şi chiar până la mimarea fricii, iar ceea ce scriu acum provine din amintirea unui documentar văzut cu cel puţin 2 ani în urmă, eu încă nu pot renunţa la întrebarea: de ce nu folosiţi descoperirile ştiinţifice pentru a înţelege acele imense realizări considerate de natură spirituală şi mistică din întreaga istorie a omenirii? Şi de ce nu împărtăşiţi oamenilor adevărul întreg?

Cu sinceritate,

Daniela Marin

P.S.2 Şi, domnule Musk, în loc să investiţi bani în campanii electorale şi deplasări în spaţiu, în supravegherea planetei şi construirea acestui imposibil de distrus păianjen din jurul Pământului, dacă tot consideraţi că faceţi bine omenirii, oare nu aţi putea redirecţiona banii aceştia zonelor în care copiii (pe care atât de mult îi doriţi şi iubiţi (?!)) mor de foame, fără să ajungă să afle despre senzaţionala dumneavoastră implicare în viitorul omenirii?