De Am reuşit să mai văd un spectacol marca Cuibul Artiştilor: “Hysteresis”.
Ce înseamnă cuvântul “Hysteresis”, care-mi sună atât de aproape de isterie? Înseamnă dependenţa stării actuale a unui sistem de istoricul său. Chiar dacă apare o variabilă nouă, sistemul nu poate da un răspuns nou fără să ia în consideraţie şi să aştepte răspunsul istoric, fără să-şi întrebe şi verifice istoria. Şi uite aşa, poate să se-nvârtă în cerc mult şi bine.
De data aceasta, pentru mine, coregrafia a fost numărul unu! Frumos, foarte frumos tot ce au transmis pe scena rotativă aflată în mijlocul sălii Roxana Costea şi Radu Pătru, interpreţii-dansatori-actori! Chiar impresionant! La final, stăteam cu palmele pregătite, şi ale mele au fost primele aplauze.
Coregrafia este creată de Roxana Costea. Felicitări!
Şi felicitări echipei voastre!
Nici nu ştiu dacă nu cumva spectacolul acesta este mai degrabă un poem, decât un roman sau un film.. Un poem coregrafic născut dintr-un text dramatic, dramatic nu ca stil, ci pentru conţinutul său. Textul, ca de obicei, şi interpretarea lui, îi aparţin lui Victor Ţăpeanu.
Mi-ar fi plăcut să văd mai mulţi bărbaţi în sală. Erau multe tinere, în schimb, şi perechi, da, şi, poate şi câţiva bărbaţi. Pe chipul unuia dintre ei am numărat teama, dorinţa de a se detaşa neapărat de tot ceea ce se întâmplase, dezamăgirea, teama din nou… pentru că, dacă este ceva ce ne zgândăre confortul, bine întipăritele tipare, principii, puncte de vedere, educaţia şi tradiţia, atunci teama sigur apare şi se instalează chiar şi atunci când nu vrem s-o recunoaştem. Dar ea se vede.
Un text … (hm, îmi zumzăie cuvântul acesta prin minte, şi-l tot evit, pentru că nu-mi prea place cum sună: cinstit. Nici măcar nu l-aş folosi ca adjectiv alăturat unui text literar. E chiar o prostie. Nu ştiu de ce ţopăie, dar… măcar acum, că l-am dat în vileag, sper să mă lase în pace!)
Micul roman al unui bărbat inteligent, al unui bărbat chiar sensibil, care povesteşte în 8 capitole despre relaţia lui cu o femeie care l-a iubit, pe care poate că a iubit-o şi el la început sau poate că doar fugea de singurătate, de căderea în gol… cum se deşteaptă el după ce a pierdut-o, cum înţelege şi reînţelege totul în absenţa ei… Textul poate fi şocant pentru alt fel de bărbaţi, este adevărat, aceia care au o cu totul altfel de perspectivă despre realismul vieţii. Deşi, chiar şi asta este subliniat, mai ales înspre finalul spectacolului, realismul realităţii pe care nu o trăim, de fapt, cu toată fiinţa.
Nu ştiu dacă poţi spune că acest spectacol se adresează bărbaţilor. Am vaga senzaţie că pentru femei a fost scris. Să mă ierte domnul Ţăpeanu dacă am greşit. Dar strecoară în textul dumnealui „bune sfaturi pentru gospodine” :) – glumesc, evident. Dar sunt acolo, în text, câteva rânduri foarte importante, de luat în seamă de femeile care se dau atât de mult şi atât de cu totul, încât inundă partenerul şi-aşa uluit de prea multa iubire, de prea multa şi neaşteptata dăruire. Inundat, ce să facă, trebuie să se salveze, să iasă din marea pe care o simte că îl lasă fără aer, fără braţe, fără… mai nimic de făcut.
Evident că scriu şi despre acest spectacol pentru că merită văzut, la fel cum merită văzută şi comedia “L’imbecile” pe care am văzut-o în decembrie, dar nu am mai apucat să scriu despre ea. Am râs, chiar am râs pentru că actorul Vlad Basarabescu a strălucit în interpretarea sa! Chapeau, domnule Basarabescu!
Vedeţi că se joacă zilele acestea… dacă mai găsiţi locuri şi doriţi să vedeţi o comedie de situaţie în loc să plângeţi de “valentine’s day”. 😊))
Nu mai scriu nimic altceva decât… mergeţi să vedeţi şi Hysteresis şi L’imbecile!
Cu sinceritate,
Daniela Marin
P.S. Am înregistrat fără permisiune un fragment din spectacol cu intenţia de a-l folosi ca ilustrare în acest articol. Mi-ar fi plăcut să fi înregistrat din scena cu vioara, pe care am adorat-o! Minunată!
Worlds of Words 