words create worlds
Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, zălog iubirii noastre mute ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală în suflet picura. Seninul de azi, irealul albastru-n fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului
Şi ca să închei cu anul 2020, curăţat de lacrimile unei ploi aşa cum nu am mai întâlnit în noaptea de revelion, aici, în Bucureşti, las şi aceste fragmente de viaţă. De uitat, nu te vom uita 2020. Rămâi în pace.
Chemat dintr-o anonimă veneţie oboiul aduna cântul picurat al sufletului obosit. Poetul cânta: “Închipuie-ţi, hai, că aş fi murit chiar ieri sau chiar azi sau chiar acum” Duminică, 21 iunie Vorbeam azi cu o prietenă, medic, despre descoperirea de aseară. Explicându-i ce am experimentat în meditaţie, mi-a confirmat că celulele canceroase “pierd programul”, apoptoza (moartea
Dragei mele prietene, Irina S. la început de mai din alte vremuri flori în zâmbet şi îmbrăţişare buchete-n bucurie şuvoi de amintiri nefotografice memorii holografice cuvinte zeci şi zeci de mii (rostite uneori cu ironie, folos să-mi fie asfalt sub tălpile-mi desprinse de gravitaţia mâloasă) perechi de gânduri nerostite în câmpuri ireale duhovnicele clipe (precum
şi dacă tu ai putea vorbi,
câte cuvinte-n silabe de strigăt
ar încăpea în auzul nostru rulat
