Ca în cer #Jurnalul întâmplător

Chemat dintr-o anonimă veneţie oboiul aduna cântul picurat al sufletului obosit. Poetul cânta: “Închipuie-ţi, hai, că aş fi murit chiar ieri sau chiar azi sau chiar acum” Duminică, 21 iunie Vorbeam azi cu o prietenă, medic, despre descoperirea de aseară. Explicându-i ce am experimentat în meditaţie, mi-a confirmat că celulele canceroase “pierd programul”, apoptoza (moartea […]

Read More

sfârşit în mai

Dragei mele prietene, Irina S. la început de mai din alte vremuri flori în zâmbet şi îmbrăţişare buchete-n bucurie şuvoi de amintiri nefotografice memorii holografice cuvinte zeci şi zeci de mii (rostite uneori cu ironie, folos să-mi fie asfalt sub tălpile-mi desprinse de gravitaţia mâloasă) perechi de gânduri nerostite în câmpuri ireale duhovnicele clipe (precum […]

Read More

Poem cioplit din vară (netocmit)

Actul întâi – cel al mişcării

 

Spiţele roţilor desenând infinituri.
(O viaţă pe-astfaltul ce pare chiar drept.)
Unde vibrând între margini, în cânturi.
(Astfaltul, şi azi, ca şi ieri, indiferent.)

Read More

Avanpremieră pentru ziua mamei

Vine un moment când trebuie să înţelegi c-ai terminat un rol. Că s-a încheiat. Gata. Heblu! Scenariul te obligă să ieşi din personajul acela şi să intri în altul, dacă mai există altul pentru tine şi asta dacă nu se-ncheie piesa. Atunci nu mai ai ce personaj să întrupezi. Dacă piesa continuă, şi ţi se […]

Read More