Nu gândeam c-am să public eu vreodată poezii! Niciunde, în nicio firidă a fiinţei mele nu se ascundea gândul sau dorinţa. Pentru mine poezia era sacrul de care nu îndrăzneam să mă apropii cu peniţa mea, era sublimul cuvânt născut din trăirea fundamentală a miracolului vieţii umane. Scrisesem proză scurtă, mici povestiri, iar în clasele
Autor: Daniela Marin
O clipă În clipa aceea privindu-mă, am văzut un diamant ce mă-mbrăca cu feţe trapezoidale peste formele mele rotunde strălucind în culori pe care niciodată nu le voi putea numi şi-n dreptul inimii un punct Când m-am uitat mai bine am văzut că acolo eram noi imbrăţişati pentru totdeauna Ţinând totul laolaltă.
Ochiul Mi-am spovedit sufletul ţie, Lumină! L-ai ascultat şi apoi l-ai luat în palma ta urcându-l atât de sus până în dreptul ochiului tău mare atât de mare (oh, Domane cât de mare!) încât a trebuit sa mă pui iar jos ca să il pot vedea şi eu! Daniela Marin – “Eternul exerciţiu” – Editura
Am tăcut şi tăcerea ne-a umplut sufletele unul cu altul. Ne-am ţinut palmele până când unul într-altul trupurile au pătruns fiind, şi-un singur Dumnezeu a strălucit. Daniela Marin – „Eternul exerciţiu” – Editura Cartea Daath, 2004
Submitted on 2012/12/03 at 9:45 PM | In reply to daniela maria marin. Despre frică Vă aminţiţi de vremurile când eraţi copii, când vă jucaţi inventând poveşti, scenarii, interpretând diverse roluri?… Era vreo acţiune din scenariul jocului inventat pe care să nu o puteţi întreprinde, interpreta? Era ceva imposibil?… Atunci când vă lipsea ceva din décor, din recuzita
Worlds of Words 