Înaltul parcului

M-a izbit

cu proiecţia lui atât de înaltă,

până capul pe spate dat mult, fără plete,

până seninul în zâmbet jucăuş

imprimat din proiecţia lui asupra lumii direct în fiinţa mea

ce dacă el atât de înalt şi răsfirat

s-atingă norii cu vârfurile frunzelor pe care le-am mângâiat

cu vârfurile degetelor mele înălţate,

zburate mult dincolo de braţele

cu care aş fi îmbrăţişat trunchiul

de-aş mai fi avut braţe

dar nu mai aveam decât aripi.

Plopul

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.