Drujbele lumii #poem#poezie

Se despoaie de tot răul adunat din vară, din oameni, din carii, pielea cea nouă răsare ca luna între nouă şi plină o lună timidă, o lună şi mai bine de-un parc străbătut de himere de gânduri rebele ce coaja copacului au îngreunat şi-acum, uite, atârnă straiele rupte şi vechi .   Castanul puiet aşteaptă […]

Read More

Înaltul parcului

M-a izbit cu proiecţia lui atât de înaltă, până capul pe spate dat mult, fără plete, până seninul în zâmbet jucăuş imprimat din proiecţia lui asupra lumii direct în fiinţa mea ce dacă el atât de înalt şi răsfirat s-atingă norii cu vârfurile frunzelor pe care le-am mângâiat cu vârfurile degetelor mele înălţate, zburate mult […]

Read More

Tango-ul pinului

Un pin bătrân aşteaptă-n fiecare zi mişcarea de final. O aplecare largă la marginea de-azbest a călătorilor prin parc. Acordeonul nunţii pozate nu poate suplini absentele chitare, viori, violoncele, iar rochia din voaluri a miresei nu e mătasea pianului uitat. În tango-ncremenit la margine de parc un pin bătrân aşteaptă aplecat.

Read More

Poem cioplit din vară (netocmit)

Actul întâi – cel al mişcării

 

Spiţele roţilor desenând infinituri.
(O viaţă pe-astfaltul ce pare chiar drept.)
Unde vibrând între margini, în cânturi.
(Astfaltul, şi azi, ca şi ieri, indiferent.)

Read More

Fragment din “poem în lucru”

Inspir profund şi mă grăbesc să te expir să te împart să mă întorc în tine un tremolo ascuns în zumzetul de fire. Expir eterul tău să fiu din nou a ta nemărginire.

Read More