words create worlds
Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, zălog iubirii noastre mute ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală în suflet picura. Seninul de azi, irealul albastru-n fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului
Se despoaie de tot răul adunat din vară, din oameni, din carii, pielea cea nouă răsare ca luna între nouă şi plină o lună timidă, o lună şi mai bine de-un parc străbătut de himere de gânduri rebele ce coaja copacului au îngreunat şi-acum, uite, atârnă straiele rupte şi vechi . Castanul puiet aşteaptă
M-a izbit cu proiecţia lui atât de înaltă, până capul pe spate dat mult, fără plete, până seninul în zâmbet jucăuş imprimat din proiecţia lui asupra lumii direct în fiinţa mea ce dacă el atât de înalt şi răsfirat s-atingă norii cu vârfurile frunzelor pe care le-am mângâiat cu vârfurile degetelor mele înălţate, zburate mult
Un pin bătrân aşteaptă-n fiecare zi mişcarea de final. O aplecare largă la marginea de-azbest a călătorilor prin parc. Acordeonul nunţii pozate nu poate suplini absentele chitare, viori, violoncele, iar rochia din voaluri a miresei nu e mătasea pianului uitat. În tango-ncremenit la margine de parc un pin bătrân aşteaptă aplecat.
Actul întâi – cel al mişcării
Spiţele roţilor desenând infinituri.
(O viaţă pe-astfaltul ce pare chiar drept.)
Unde vibrând între margini, în cânturi.
(Astfaltul, şi azi, ca şi ieri, indiferent.)
Worlds of Words 