De Roua râu’-acoperea de margini nu mai avea.
Tălpile-ţi le curăţa de cenuşa hăului,
rănile ţi le spăla de urâtul răului
când lumina strălucea în bobi de apă-agăţaţi
în vârfuri de iarbă scăldaţi,
râul vieţii vindeca de zdrobirea pietrelor în curgerea clipelor.
În poiana mieilor, roua sufletu-ţi uda cu nectarul zeilor.
©Daniela Marin,2019
Am revenit azi, 6 Aprilie 2026 asupra acestei postări pentru că, între timp, poezioara aceasta a primit alt nume şi a fost publicată în volumul “Anotimpurile cuvintelor”, (2024), în ultima sa secţiune, intitulata “Anotimpul timpului”:
În poiana mieilor
Roua râu’-acoperea.
Râul margini îşi pierdea
în bobi de apă înălţat
pe vârfuri de iarbă scăldat,
râul vieţii vindeca
de zdrobirea pietrelor în curgerea clipelor.
Tălpile-ţi le curăţa de cenuşa hăului.
Rănile ţi le spăla de urâtul răului.
În poiana mieilor,
roua sufletu-ţi uda cu nectarul zeilor.
Worlds of Words 
2 comentarii la „În poiana mieilor #poezie #anotimpurilecuvintelor”