Unirea în spirit

Gândul mi-a zburat azi, 24 Ianuarie 2022, înspre unirea în spirit a românilor.

Înţeleg “spiritul” a fi superior “sufletului” care este o interfaţă între frecvenţele inferioare şi cele superioare ale întregului nedivizat, neîmpărţit, acela care le conţine pe toate. Sufletul este doar o fărâmă, una care poate muta munţii din loc dacă îşi aminteşte la ce Putere este conectată, cu ce Putere este într-o uitată uniune.

Coborând în frecvenţele gândirii,

unire:

• adunarea într-un sistem integral, o entitate de sine-stătătoare, a mai multor elemente care au (câteva) caracteristici comune, care sunt atrase de/rezonează cu acelaşi câmp atractor – vezi Putere versus forţă, determinanţii ascunşi ai comportamentului uman de David R. Hawkins;
• asocierea/afilierea la un grup/sistem ale cărui caracteristici satisfac necesităţile fizice, emoţionale, mentale şi spirituale ale elementelor-oameni;
• legarea prin consimţământ în vederea împlinirii unor necesităţi, a unor idealuri, a unor obiective a cel puţin două părţi/organisme/oameni care agreează şi se supun aceloraşi condiţii/termeni.

Din dex.ro:

UNIRE: asamblare; îmbinare; prindere; aglutinare, alipire, lipire. sudare; fuzionare; joncţiune…

 A SE UNÍ mă ~ésc intranz. 1) A se îmbina formând un tot; a se agrega. 2) A încheia o înțelegere; a cădea de acord (în vederea unui scop comun). 3) A se împreuna printr-o înțelegere. /<lat. Unire

A UNÍ ~ésc tranz. 1) A face să se unească. 2) (drumuri, râuri etc.) A face să aibă legătură. /<lat. unire

“Unde-s doi, puterea creşte”. Logic, dacă nu cumva unul trage hăis şi celălalt cea, unul vrea într-o direcţie, celălalt în altă direcţie, de cele mai multe ori chiar opusă. Un fenomen natural care stă la baza naturii contrariilor ce menţin lumea într-o manifestare carteziană, dualistă, conflictuală, născătoare de suferinţă.

“Și dușmanul nu sporește!”

Într-o atare situaţie este firesc să existe şi un “duşman”. Este chiar forţa care se opune. Din interacţiunea şi compunerea a două forţe se naşte sigur cel puţin o rezultantă – starea de sănătate fizică, psihică, spirituală a cuplului/produsului, bună-starea ansamblului unit. Unit prin liber consimţământ, într-un context şi un timp-spaţiu definite.

Dar dacă “cei doi”(minimum doi) se unesc pentru a merge în acelaşi sens, în aceeaşi direcţie şi au acelaşi obiectiv, au aceleaşi nevoi, au aceleaşi convingeri, îşi doresc acelaşi lucru, atunci creează un câmp armonic, echilibrat, care va intra în rezonanţă cu câmpuri similare, de aceeaşi putere sau cu o putere mai mare.

Cum gândirea şi tendinţa spre anumite tipare de convingeri şi credinţe sunt influenţate direct de limba locului în care ne naştem şi creştem, de sunetele şi, implicit frecvenţele acelui limbaj – “Divinitatea geometrizează prin intermediul sunetului”, zicea Pitagora – firesc pare a fi ca cei care vorbesc aceeaşi limbă să se adune într-un grup, denumit popor.

POPÓR, popoare, s. n. 1. Formă istorică de comunitate umană, superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiesc pe același teritoriu, vorbesc aceeași limbă și au aceeași tradiție culturală.

NAȚIÚNE, națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.

NAȚIÚNE s.f. Formă de comunitate etnică-socială a oamenilor, produs al dezvoltării societății pe o treaptă superioară, având ca trăsături definitorii comunitatea de teritoriu, a intereselor economice, a originii limbii și culturii, o anumită factură psihică.

Factura aceasta înseamnă că avem ceva de plătit? Sau de primit?

Totuşi, e vorba despre o factură psihică – o structură, un mod de organizare a elementelor unui ansamblu, o trăsătură sau mai multe trăsături psihice.

Psihice?

PSÍHIC, -Ă, psihici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Formă specifică de reflectare a realității, produsă de activitatea sistemului nervos și prezentă la animalele superioare; totalitatea fenomenelor și a proceselor proprii acestei reflectări; structură sufletească proprie unui individ.

Nici în ziua de azi nu este clar dacă psihic se referă strict la procesele sistemului nervos.

Dacă adunăm procesele sistemului nervos în interacţiune cu cele ale sistemului endocrin e posibil să descoperim şi emoţiile şi sentimentele care au o putere atât de mare asupra manifestării omului. Dar sufletul – “structura sufletească proprie” unei naţiuni?

(Americanii vorbesc mereu despre naţiunea lor, şi mai puţin menţionează “poporul”. Naţiunea e o treaptă superioară, cel puţin in definiţie.)

“Piară duşmănia-n ţară!”

Ţară şi naţiune par a fi devenit sinonime perfecte. Prin urmare, în prezent, pe Pământ, avem de-a face cu 195 de ţări şi 195 de structuri sufleteşti.

Înmulţindu-se numărul indivizilor care fac parte dintr-un suflet/dintr-o naţiune, i-a crescut puterea de atracţie, comunicare şi posibilitatea de a intra în rezonanţă cu câmpuri de frecvenţe superioare?

A doua Lege a Mişcării formulată de Newton ne spune că Forţa este egală cu masa înmulţită cu acceleraţia. Că Forţa imprimă o direcţie masei, îi poate modifica forma şi viteza. Poate determina (prin presiune) chiar şi o deformare a elementului care are masă. (E ceva care nu are masă pe Pământ?)

Primele trei ţări ale lumii, ca număr de indivizi înregistraţi ca aparţinând respectivei ţări/naţiuni, China, India şi Statele Unite ale Americii, au o forţă mai mare şi o viteză de evoluţie superioară celorlalte naţiuni ?

Dar oare nu sunt toate pământeştile forţe dominate de forţele universale?

Cărei forţe şi-a încredinţat sufletul această naţiune română?

Care sunt trăsăturile structurii sufleteşti a naţiei române?

La această întrebare nu-mi voi răspunde. Mă voi bucura să citesc răspunsurile voastre.