De Petice insulare se topesc în retina inimii mele
în timp ce pleoapele inspiră, expiră,
reconstruind viaţă după viaţă,
timpii scufundaţi în pământurile plimbate
în vieţile de altă dată
fiecare
anume
o frântură,
o fărâmătură de suflet adăugată
ochiului inimii obosit de atâta mişcare în sus,
ba în josul adormit
al unei lumi
încarcerate,
o lume departe
ce desparte iubirea în tine şi mine
tu, într-un acolo mai aproape din avionul ce mă zboară peste ape.
Orizontul împărţitor al eului
îşi difuza lumina pe pământurile galben roşiatice,
gelozii încrustate în piatra rămasă tânjind după
iubirea din mâinile tale.
Worlds of Words 