words create worlds
M-am întors după un timp. Tu, aproape la fel cum te-am lăsat. M-am întors să adun castane amintiri din întunericul nechemat. Castanele nu mai stau pe alei. Maşini inteligente le adună betonul aleilor să rămână curat. M-am întors să mai vorbesc cu copacii. Cei vechi, aproape dispăruţi – poveştile lor şterse din rădăcinile timpului. M-am
cum să răzbeşti într-o lume ciudată atârnând între cer şi pământ, cum să rodeşti solare nervuri printre umbrele celor de sus să rămâi, cum să îngâni simfonii pe tăcute, cum să dansezi, cum să te-apleci, cum să te schimbi neîntrerupt în rotirea pământului îmbătrânind împreună cu toamna. Învaţă să trăieşti şi să mori de la
Într-un timp al trecerii prin timpuri mă minunam de neclintirea-ţi rotundă. Spre far cu ochii aţintiţi către un răsărit neştiut dimpreună cu veghetorul, el, dragul, mereu aşteptându-mă să ajung la un Atlantic frate cu marea, (pereche albă a Mării Negre dar verde-albastră mereu), în spatele lui (adunat din rămăşiţele focului dintâi) m-am aşezat în tronul
Axul braţelor răstignite se rotea neîntrerupt. Auriul prin aer cobora peste ape iubirea ta străluncind. Numai tu îţi puteai oglindi aurita iubire, un auriu necuprins nici de lentile, doar prin hublouri străpungând avionul ce-avea să mă poarte departe. Pe sub norii întinşi, sub axul braţelor răstignite, lumea se tot întâmpla. ©Daniela Marin, aprilie 2023
Sub ploaia măruntă plângându-mi plecarea iată-mă iară plutind. Seninu-mi ascund în buzunarele inimii care cu apele tale să se umple aşteaptă. Şi zâmbet, şi viaţă ascunse prea bine în pivniţe pline după lumina ta tânjesc. Şi uite cum Soarele se desfăşoară pe sine în mine ghemul lumilor întinzând. Fire-mi întinde să mă prind bine de
Worlds of Words 