De Bucureşti, România
A glourius day, cum spun englezii, cu cerul senin, senin, cu un soare neumbrit, strălucindu-şi viaţa cu putere. Un adevărat model de urmat.
Azi fă exact ceea ce îţi doreşti. Nu ce “ţi-ai dori”, ci ceea ce simţi să faci!
Permite-ţi să nu faci nimic “din obligaţie”, ori pentru că “aşa se face” sau “asta e tradiţia”. Dă-ţi voie să fii liber, să trăieşti exact ceea ce simţi cu adevărat.
Aici e cheia! Ce simţi “cu adevărat”?
Ce este în tine care “simte”? “Simţirea” asta este legată de gânduri? De ceea ce ai învăţat să gândeşti? Izvorăşte din cuvinte?
Dacă simţi şi te opreşti din a pune etichete lingvistice acestei simţiri, îţi place starea care te cuprinde? Te bucură ceea ce trăieşti? Te simţi întreg? (Chiar dacă eşti singur?!)
Poţi renunţa la compromisuri? Poţi renunţa să mai “faci” pentru a fi “în rând cu lumea”? Poţi renunţa să îţi amărăşti ziua, făcând tot felul de lucruri care îţi mocirlesc bucuria de a fi viu, de a fi om, încă om?
Poţi, dacă vrei!
(Jacob Collier is extremely far beyond any labels I would want to stick on him. Human, Genius, Absolute Musician, Fantastic, Extraordinary, incarnated LOVE…)
P.S. Poţi să zâmbeşti fără să-ţi pese cum se uită lumea la tine. Poţi să te simţi bine, întreg, împlinit chiar dacă nu bifezi trăsăturile şi definiţiile societăţii. Poţi SĂ FII TU! Atâta vreme cât nu ucizi, nu-i judeci pe alţii, nu proiectezi cu mintea apocalipse terifiante, ai la dispoziţie un infinit potenţial. La fel era când erai un mic copil şi creativitatea ta era oprită doar de spusele părinţilor, ale adulţilor din jurul tău. Uneori îţi ofereau argumente logice pe care le puteai accepta cu uşurinţă. Alteori te mirai de limitele lor, de neştiinţa şi de atracţia lor faţă de negativ, sumbru, fals. De cele mai multe ori te supuneai interdicţiei pe care o impuneau. Dar, mai erau şi acele situaţii în care prindeai momentul şi testai ideea ce îţi apăruse şi care rămăsese neafectată de niciun argument venit din exterior. Uneori îţi arătai geniul. De cele mai multe ori, geniul tău, chiar dacă îi uluia pe adulţi, nu avea puterea de a schimba perspectivele lor întunecate. Ba chiar îl diminuau denumindu-l “o întâmplare”.
La multe zile senine în sufletul tău!
Daniela Marin
P.S.2 Poza ce însoţeşte acest articol este făcută azi, în jurul orei 13.30, pe strada pe care locuiesc. Acesta a fost soarele care m-a scos din casă. L-am ascultat şi am pornit spre parc.
În parc, am descoperit acest simbol:
Worlds of Words 