words create worlds
Bucureşti, România Foarte cald azi! Vreme de primăvară. Iar vor creşte tulpinile zambilelor, narciselor… şi, parcă văd că vine zăpada peste ele. Plantele nu pot verifica prognoze meteo. Şi, chiar de ar face-o, în ultimii ani nu prea mai poţi avea încredere în ele. În ce să mai ai încredere, de fapt? Acesta este unul
Bucureşti, România Gata cu sărbătorile! Aceasta a fost ultima! Se-ntunecă cerul, pământul se zguduie, aerul se supără pe întunecimea ce cuprinde lumea. Nu mai vrea nimeni să fie responsabil pentru alţii, pentru o ţară, pentru un popor ţinut în beznă, în necunoaştere, sătul de stresul unei vieţi de sclav. Timpul pare că se întoarce într-o
Bucureşti, România Azi nu e ziua în care se sărbătoreşte Sf. Andrei, protectorul României, nu-i aşa? Se-mbină urmele avioanelor în X-uri, amintindu-mi că Sf. Prooroc Ilie este şi patronul Aviaţiei Române. Cel de dinaintea Sf. Ioan Botezătorul (şi poate dinapoia lui Enoh, nu ştim, aşa cum nu avem cum şti cât de adevărate sunt poveştile
Bucureşti, România P.S. În fotografia de azi Soarele nu stă pe nişte norişori. Ceea ce se vede sunt urmele, dârele pe care le lasă în urma lor avioanele. Şi-acum, că am schimbat tiparul :) şi am început cu sfârşitul, să revin asupra subiectelor frica şi cunoaşterea. Frica nu se datorează doar pulsiunilor incrustate în funcţiile
Bucureşti, România Şi dacă nu a fost chiar senin de dimineaţă, dar înspre prânz, deja se curăţase cerul. Soarele, ca întotdeauna, prezent şi zâmbitor, chiar dacă “hohotele” lui de râs ne cam întrerup undele radio pe ici, pe colo. Acum e vremea lui să râdă şi să tuşească. Cum ne aflăm în perioada de maximum
Worlds of Words 