words create worlds
Citind recentul articol al psihoterapeutului Alexandrina-Carmen Ene, mi-am amintit de această poezie: Biciul peste suflet Stăpânul zâmbeasufletul se chirceaun melc se făceaşi lumea-nchidea.Firele din biciul brutcarnea sufletului crudînsemnau pe buze mutpeste chipul tot mai slutstrigătul de dor căzutdin trupul tot mai măruntpână omul s-a făcutdoar un melc etern tăcut. Melcii despre care vorbeşte Carmen s-au
Gata! Mi-am luat o pauză! mi-am zis azi, bucurându-mă de cerul senin, de soare şi păsări, de lacul atât de albastru în timp ce, firesc, m-am trezit fredonând refrenul unui cântec drag mie. Ăsta mi-a fost Mărţişorul!
Oricând i-ar fi rândul volumului de poezii, că va fi al patrulea sau al cincilea al colecţiei, dar trebuie să lansez concursul cât mai degrabă. De ce nu chiar acum?… Va trebui să-i fac un afiş, o cât de cât ilustraţie, hmmm… aşa că, trebuie să finalizez acest articol şi-apoi…. chiar trebuie să gândesc o temă!
cu elegantele-i gheare scârţâie epiderma (îmbrăcat după al minţii păcat) jur-împrejurul cărnii fragede (cândva) a mărului (blestemul omului purtat în fibrele gândului) multiplicat, încet, încet, încet, (decadent) microscopică infiltrare o desacralizare a vieţii într-o materie care doare (roade) şi taie încet, încet, încet, (salivând abundent) zimţii de colţi rânjindu-şi vedetă-n imensul ecran plăsmuirilor mentor domnul
O seamă de reflexii lungi de când timpul era (doar suferinţă) mâinii care a dus la gură a şters cuvintele buzelor lacrimile obrajilor, şters-a mâna până când lacrimile întemniţate s-au făcut piatră golaşă-ntr-un apex de munte (într-un atlas încă nedescoperit) ori poate s-au eterizat în cerul desozonat, au secat în albia ochilor împăienjeniţi (întreţesute pânze-dureri
