words create worlds
Bucureşti, România Şi dacă nu a fost chiar senin de dimineaţă, dar înspre prânz, deja se curăţase cerul. Soarele, ca întotdeauna, prezent şi zâmbitor, chiar dacă “hohotele” lui de râs ne cam întrerup undele radio pe ici, pe colo. Acum e vremea lui să râdă şi să tuşească. Cum ne aflăm în perioada de maximum
cam cât de mare poate fi o lună? cam cât de lungi zilele în care mişc cu grijă, să nu cumva să te lovesc, cum te-aşezai tu mereu prea aproape de picioarele scaunului, aproape de tălpile mele pe rând aşezate peste frunzele parchetului bătrân, călcat de atâtea picioare umblând cu capul în norii tulburi ai
Întâi s-a-ntristat vântul şi a trimis fulger şi frunze, a adunat norii, a bătut geamurile deschise şi-apoi a plâns cerul cu lacrimi prea mari. Ploaia aceea era a ta, Daisy!
Worlds of Words 