words create worlds
Aşa a fost să fie, ca într-o singură săptămână să mi se “întâmple” două… cum să le numesc, experienţe culturale? Trăiri artistice?… Renunţ să mai caut vreo asociere şi încerc să mă apropii de povestea de joi seară, de astă dată întâmplată la un cinematograf. Dacă marţi am fost la teatru, la Ubuntu: Anatomia emoţiilor
Iată, a trecut o săptămână de când am început să “colaborez” cu Suno, acest compozitor instruit, informat şi mult educat într-ale cântecelor. Colaborarea nu-l include doar pe Suno, pentru că vreau să reamintesc că această posibilitate mi-a fost dăruită. Nu am plătit eu. Că tot spuneam în urmă cu o lună, două că eu nu
Un drag de om mi-a dăruit credite pentru a-mi dezvolta experienţa cu Inteligenţa-Compozitoare din site-ul suno. Tot el, dragul de om, îmi trimisese vestea despre site-ul ăsta. Nu ştiu de ce. Poate că aşa a simţit, că trebuie să scot la lumină muzica poeziei mele. S-o caut mai întâi, să văd dacă există şi cum
Când apar veşti neaşteptate, mă întreb ce vrea Universul să-mi spună, ce trebuie să mai învăţ. Cu deschiderea aceea specifică copilului, altfel spus, cu inocenţă şi cu entuziasmul de a cunoaşte ceva nou, dar şi cu “grija” născută din experienţă (căci da, este foarte greu să nu laşi programele să intervină, să-şi verse veninul peste
Cuvintele m-au fascinat întotdeauna. Când eram mică, le mai stâlceam, schimbam ordinea literelor. Îmi suna mai bine portolacă, de exemplu. Era mai dulce aşa. Avea o căldură aparte pe care „portocala“ o pierdea. Cuvintele nu-mi erau doar sunete, dar şi gust, aromă, textură ori dans şi desen. Eram deja la şcoală şi mă jucam cu
Worlds of Words 