words create worlds
Ziua de ieri: Viaţa din ram Din braţ sfâşiat viaţa-nflorise din nou. Ecou al unei primăveri trecute, zălog iubirii noastre mute ramul albit în parfum de April pe creştet îmi plânse-o petală – scrisoarea-ţi trimisă în albă cerneală în suflet picura. Seninul de azi, irealul albastru-n fuioare de alb frământa aluatul de doruri, a parcului
Fragment din Poemul parcului interzis (titlu provizoriu, poem in lucru) Dedic acest fragment prietenei Elena B.C., inspirat fiind din viziunea sa. Privesc cum Apele de ape se spală. Fericiţi, peştii îşi duc viaţa până la capăt. Aerul purtător de consumator (învelit bine în plăpumile sinteticei ignoranţe) curăţat e de Aerul Aer ce domneşte lunatic. Iarba
Actul întâi – cel al mişcării
Spiţele roţilor desenând infinituri.
(O viaţă pe-astfaltul ce pare chiar drept.)
Unde vibrând între margini, în cânturi.
(Astfaltul, şi azi, ca şi ieri, indiferent.)
O fi oare-acelaşi pictor social şi amator de gândiri luminător de poeme trezitor pe oglinda lacului din poiana sfatului unde ciorile parcului adunate-ntre copaci mândre, calme, nu cu draci, reginele negrului oglinzile spelbului (finally) fu întrerupt din poemu-ntunecat cu-un link alb, însăgetat? Just a sad life Don’t panic, it’s organic No trap, no life
