Bucurie,atasamente,asteptari

Ne bucurăm tare când cineva drag ne dăruieşte un lucru,chiar mărunt,în anumite momente speciale.Foarte frumos! Dar,uşor-uşor,ne ataşăm de ele  şi spunem că au o valoare sentimentală.O cană de cafea cu un text deosebit,un ursuleţ de pluş ,etc.Apoi, o persoană de la care avem aşteptări,nu apreciază obiectul,sparge cana din greseală, fură ursuleţul sau,poate ,pur şi simplu noi stricăm sau pierdem obiectul cu valoare sentimentală.Bucuria va fi înlocuită de fructele ataşamentului şi ale aşteptărilor: supărare,mânie ,suferinţa.

Sa vă dau şi un exemplu personal:eu,Gyuri Pascu,am fost adesea atât de bucuros când am reuşit să scriu un cântec pe care l-am considerat foarte frumos.Pe loc s-au născut aşteptările.Nu mai aveam răbdare.Abia aşteptam să-l arăt celor apropiaţi.”Uite ce cântec mişto am făcut!”Nu de puţine ori aşteptările mi-au fost înşelate.M=am întristat şi am suferit.M-am ataşat de atâtea cântece pe care le scrisesem şi care n-au avut impactul pe care eu îl aşteptam.Mulţi oameni şi-au creat deja…