Festivalul HermannstadtFest, 2021 – o parte

Cum să ordonez toate cele pe care doresc a le împărtăşi despre zilele petrecute în Sibiu? Sunt atât de multe! Am pornit a scrie despre Festivalul Hermannstadt Fest, şi m-am trezit scriind despre convergenţă şi despre voinţa aceea invizibilă care uneşte gânduri, idei, oameni, acţiuni, cer şi pământ. Frazele se adânceau dincolo de limitele unei simple consemnări, aşa că, m-am oprit şi, iată, încep din nou.

Încep cu începutul, pentru că nu pot evita a scrie despre “cum am ajuns să particip” şi eu, ca jurat, în acest festival de interpretare muzicală, ajuns la a IX-a ediţie, un festival dedicat copiilor şi tinerilor dornici să cânte şi să fie pe scenă. Multe voci bune se urcă pe scenele lumii, aşa cum au urcat şi pe scena din Piaţa Habermann, Sibiu începând cu 25 iunie. Dar atunci când este vorba şi despre un concurs, nu orice purtător de voce bună poate face faţă emoţiilor. Cine nu ştie ce înseamnă să ai o zi bună sau una rea, să fii inspirat sau nu atunci când urci pe scenă, nu poate înţelege actul interpretării artistice. Eu cred că membrilor juriilor, pentr fiecare secţiune şi categorie, nu le-a fost chiar uşor să ordoneze premiile, să ierarhizeze cei 120 de copilaşi, copii, adolescenţi, fiecare dintre ei, îmi place să cred, urcaţi pe scenă din propria voinţă, din bucuria de a cânta şi de a împărtăşi cântul lor lumii. E o mare diferenţă între cei care se simt ei înşişi pe scenă şi cei care sunt împinşi de adulţi pe orice scenă. Personalitatea artistică nativă va face întotdeauna diferenţa, chiar şi atunci când, nativul posesor al unui asemenea har ar putea scăpa câteva come, când micul falset ar îndepărta perfecţiunea.

Maya Ecaterina Giotea, concurenta de numai 9 ani, din Timișoara, câștigătoarea Trofeului “HermannstadtFest” la secțiunea “Muzică de divertisment”, a dovedit, însă, că perfecţiunea este posibilă. Nu-mi venea să cred că nu ascult vreo înregistrare de pe Broadway sau vreun fragment muzical dintr-un film de desene animate marca Disney sau Pixar… Nici că ar fi de naţionalitate română vocea aceea îmbrăcată în alb, trăind totul pe scena acestui festival, într-un firesc… Nu mai adaug nimic. Sper că o veţi asculta (în linkul acesta, minutaj 1:41:10 aproximativ – din ziua Galei https://fb.watch/6pyd12G1zL/  sau intraţi pe pagina fb a festivalului unde puteţi urmări întregul concurs. Şi recitalurile speciale! Despre câteva dintre ele voi scrie un alt articol!)

Condiţiile impuse de pandemie au împins organizarea festivalului într-un spaţiu deschis, sub soarele arzător şi căldura mare ce-a invadat şi Sibiul săptămâna trecută. Condiţiile acestea nu i-au împiedicat să reziste eroic, de dimineaţa până seara, nici pe membrii juriului, nici, şi mai ales, pe organizatori, Asociaţia Domy Music Star şi Palatul Copiilor Sibiu. Acum este momentul să revin la “început”.  

Contextul participării subsemnatei în juriul categoriei “Remember” a început să se construiască încă de anul trecut, când doamna Daniela Simionescu, sufletul şi Directorul Festivalului şi al Asociaţiei Domy Music Star, m-a contactat pentru publicarea volumului de memorii semnate de muzicianul Adrian Ordean, care, am aflat ulterior, este şi Preşedintele Juriului acestui festival. De la dorinţa doamnei Simionescu de a vedea acest volum publicat de o editură, m-am reîntâlnit cu Adrian Ordean şi Bogdan Dragomir în martie, anul acesta cu ocazia lansării online a cărţii “După ani şi ani – povestiri din spatele scenei”.  Bogdan Dragomir, muzician şi jurnalist radio, cel care se îngrijeşte de fiecare zi a calendarului muzical în emisiunea sa, “Muzica unei generaţii perene” difuzată la Radio România Regional, şi dumnealui membru important al juriului acestui festival, începând cu cea de-a doua ediţie, ştia că anul acesta Ioan Gyuri Pascu ar fi împlinit 60 de ani. După lansarea cărţii lui Adrian Ordean, doamna Daniela Simionescu m-a sunat şi mi-a propus includerea lui Ioan Gyuri Pascu în secţiunea Remember. Îmi amintesc şi acum emoţia puternică ce m-a străbătut. Nu aveau de unde şti, niciunul dintre ei, că mă tot frământam ce să fac pentru 31 august anul acesta! Chiar nu aveau de unde şti pentru că la momentul acela nu spusesem absolut nimănui nimic.

 Fiecare dintre cei menţionaţi, uniţi de iubirea pentru muzica şi valorile artei interpretative româneşti, şi-au îndreptat gândul şi iubirea şi către compozitorul Ioan Gyuri Pascu. Astfel au fost oferite concurenţilor câteva dintre compoziţiile lui Gyuri, care nu-şi prea făcea negative pentru că nu avea de ce. Fie cânta cu trupa pe care a creat-o în vara lui 1992, Ioan Gyuri Pascu & The Blue Workers, fie cânta singur cu chitara sau avea invitaţi. Din acest motiv nu am avut prea multe opţiuni, prea multe piese de oferit concurentilor, însă, pentru piesa “Alerg printre stele”, din primul long play, albumul “Mixed Grill” (1993), a făcut compozitorul şi interpretul Codruţ Croitoru un negativ excepţional. (Poate ar trebui să explic ce-nseamnă “negativ” – partea instrumentală a unei piese, exclusiv vocea.)

Şi de n-ar fi avut Bogdan Dragomir calendarul acesta muzical în mintea lui mereu, oare s-ar fi întâmplat această celebrare a compozitorului Ioan Gyuri Pascu? Poate că da. Poate că ideile acestea vin ele dintr-un univers mult mai înalt decât mintea umană. “Înalt este zborul de dincolo de priviri/înalt este zborul spălat de amăgiri” spune refrenul acestei piese pe care Iulia Neagoe a cântat-o foarte bine şi, mai ales, în stilul cantautorului. O prezenţă scenică cuceritoare, emanând bucuria pe care şi Gyuri o împărtăşea publicului spectator la concertele lui, Iulia a fermecat toţi membrii juriului acestei categorii care, s-a “întâmplat” să adune la un loc pe Maestrul Temistocle Popa, Ioan Gyuri Pascu, dar şi pe draga Laura Stoica, o interpretă de muzică rock cum rar s-a întâlnit pe meleagurile noastre, o voce unică izvorâtă din iubirea şi pasiunea ce-o caracterizau, cât şi pe marele interpret Aurelian Andreescu,  o altă voce unică în panteonul muzicii uşoare româneşti, voce de care mă îndrăgostisem în adolescenţă.

Concurentul Eduard Anghelescu m-a cucerit instantaneu cu interpretarea piesei “Tu eşti primăvara mea” (compozitor Florin Bogardo, versuri Ioana Diaconescu), amintindu-mi imediat de inima din vocea lui Aurelian Andreescu, de trăirea aceea specială a versului înălţat pe culmile sunetelor muzicale, de emoţiile pe care le năştea, extrăgând din orice compoziţie i-ar fi fost încredinţată esenţa ce avea să vibreze în inima oricui. Pentru această categorie Eduard sau Edy Anghelescu, a luat premiul I, dar din participarea sa în cadrul secţiunii “Muzică de divertisment”, s-a ales cu un premiu mult mai important: Trofeul Adrian Ordean! Un premiu care se acordă indiferent de secţiune sau categorie de vârstă, unui singur concurent.

Muzica românească neclasică, să-i spunem aşa, nu s-a născut după anul 2000 şi chiar dacă participanţii în concurs, atât de tineri, nu au cunoscut creaţiile şi interpreţii din trecut, cu atât mai mult consider că Festivalul Hermannstadt îndeplineşte o excepţională misiune cu această categorie, Remember. Necunoaşterea şi nerespectarea valorilor care au pus temelia acestei “case a muzicii uşoare româneşti”, ar putea fi echivalentă cu studierea muzicii culte excluzându-i pe Bach, Mozart, Beethoven.

Aşa cum îmi mărturisea Iulia Neagoe după festivitatea de gală, că nu a cunoscut muzica lui Gyuri, dar că i-a plăcut mult şi că versurile i s-au părut atât de luminoase, poate vor putea mărturisi şi alţi tineri, în special premianţii cărora le-am dăruit 7 dintre  cele 13 albume compuse de Ioan Gyuri Pascu, alături de 3 dintre cărţile sale.

În ceea ce priveşte premiile acordate de Editura Cartea Daath, nu am făcut nicio diferenţiere. Toţi cei patru concurenţi înscrişi la secţiunea “Remember: Ioan Gyuri Pascu” au primit aceleaşi cadouri, 7 CD-uri, 3 cărţi, o diplomă specială pentru curajul de a fi selectat una din compoziţiile lui Gyuri şi o felicitare în care am adunat câteva din creaţiile, din activitatea artistică a lui Ioan Gyuri Pascu, o fotografie realizată de Ana Cimpoca, câteva citate din cartea “În căutarea Armoniei” şi mesajul meu, scris după ce i-am ascultat în concurs. Menţiunea acordată lui Alexandru Benko nu a fost ridicată, cel puţin nu în scenă. Premiul III a fost acordat Teodorei Maria Ilie pentru interpretarea piesei “Ce liberi am fi” de pe albumul Casa Inimii (2015), Premiul I a fost acordat domnişoarei Victoria Ionescu care a interpretat un cântec tare iubit, “Viaţa mea este visul”, de pe albumul Stângul de a visa (2002) şi, cum am spus anterior, Premiul I cu excelenţă a revenit Iuliei Neagoe pentru piesa “Alerg printre stele” de pe albumul Mixed Grill (1993). Cum arată şi textul diplomei speciale, felicitările mele vă sunt adresate pentru că aţi selectat una dintre piesele ce v-au fost puse la dispoziţie şi pentru că aţi lucrat pentru a o interpreta. Timpul şi dedicarea voastră vă sunt sincer apreciate. Acesta a fost şi motivul pentru care premiile mele nu au fost diferite.

Îmi propusesem să fac o scurtă consemnare… E imposibil. Va trebui să revin, să cuprind multe, multe alte subiecte, inclusiv evenimentul cărţilor Editurii Cartea Daath la Sibiu, cel din 24 iunie!

Cât despre organizarea festivalului… Nu mă pot nici măcar gândi la munţii de muncă din spatele organizării unui festival, a unui eveniment de asemenea amploare, dar pot transmite felicitări sincere şi mulţumirile mele, doamnei Daniela Simionescu şi echipei sale! A fost minunat!

Felicitări tuturor premianţilor, tuturor participanţilor!

Nu există întâmplare, ci o armonie convergentă care nu depinde numai de voinţa şi strădania omenească. Ba poate chiar nu depinde deloc, ci noi suntem supuşii, lucrătorii în slujba ei.

Mulţumesc Cerului şi-l rog să le mulţumească el mai bine decât o pot face eu Danielei Simionescu, lui Bogdan Dragomir, Codruţ Croitoru, Dominique Simionescu, Adrian Ordean, concurenţilor, părinţilor, profesorilor de canto şi muzică şi tuturor celor care s-au implicat în manifestarea acestui festival de muzică la Sibiu!

Iubirea, bucuria şi seninul să vă locuiască!

Cu recunoştinţă,

Daniela Marin