Un singur cuvânt

No comments

10 februarie 2014

Posted on February 11, 2014 by Daniela Marin

–          Dacă totul este energie şi dacă unii ştiu chestia asta de multă vreme, ştiu ce să facă şi cum să facă să-ţi trimită nu ştiu ce comandă în câmpu’ tău, şi folosesc tehnicile astea dintotdeauna, noi ce suntem? Proştii lor? Păpuşile lor? Bătaia lor de joc?

–          Stai, linişteşte-te!

–          De ce să mă liniştesc? Iar să mă liniştesc?! Nu m-au liniştit toţi cu toate teoriile şi predicile şi cărţile lor?… De ce să mă liniştesc? Acum, când de-abia m-am trezit? Nu domnule! Acu’ nu mai dorm! Acum sunt cu ochii cât cepele şi vreau să-nvăţ şi eu chestiile astea!

–          Sper că nu-ţi doreşti să-nveţi doar pentru a face şi tu la fel?

–          Aşa ar merita! Adică marea majoritate a omenirii este ţinută în prostire de cel puţin 2000 de ani încoace? În sclavia asta continuă şi-n prostirea asta, şi noi să nu le luăm capu’ ălora de s-au substituit lui Dumnezeu?

–          Nici înainte de Iisus Hristos nu era accesibilă oricui această cunoaştere. Dar măcar aveai şanse, te prezentai la un examen şi dacă treceai de el, erai acceptat să înveţi. Treptat puteai ajunge chiar şi la iniţieri.

–          De ce domnule? Cine să te evalueze? Ăia nu sunt şi ei tot oameni? Sunt zei? De ce să mă judece nişte oameni? De ce nu permit oamenilor să înveţe, să ştie, să-şi amintească toate lucrurile astea, să înţeleagă viaţa aşa cum este, nu cum au vrut ăia să se creadă?… Ce atâtea examene?

–          Era vorba doar despre testarea virtuţilor pentru a evita accesul unui om rău, care şi-ar fi dorit să dobândească cunoaşterea doar pentru a avea putere şi control asupra altora.

–         Păi, nu chiar asta au reuşit? Şi ăia de verificau, nu erau tot oameni? Erau zei? Ei nu se puteau înşela? Nu manifestau şi ei tot un control asupra altora? Am impresia că priveşti cu îngăduinţă controlul pozitiv uitând că este tot o formă de control!… Cine a instaurat secretoşenia asta? Ascunderea asta a adevărului?

–          Probabil că experienţele şi efectele lor au determinat o asemenea reacţie…

–          Măi, mă laşi?… ăia de s-au crezut mai buni şi mai deştepţi şi mai plini de virtuţi au alcătuit o sectă, nu? O grupare care să păstreze tainele cunoaşterii până când, ce? Până când omul avea să atingă un alt nivel de inteligenţă şi virtute de la care nu ar mai fi putut folosi această cunoaştere pentru a domina sau a face rău altor oameni?! Hahaha! Păi, dacă ar fi fost aşa, atunci nu s-ar mai fi construit bombe atomice! De ce n-au intervenit atunci, ăştia, de zici tu că ştiu lucrurile astea de mii de ani şi le-au ascuns? Dacă au puterea de a manevra frecvenţele, de a transmite şi a induce…

–          Opreşte-te puţin! Eu îţi vorbesc despre cei care nu pot folosi aceste tehnici pentru a face vreun rău altcuiva. Îţi vorbesc despre înţelepţii luminii. Ei nu pot bloca inteligenţa unui om, ci, dimpotrivă, o pot sprijini să se dezvolte. Dar nu ar fi putut interveni cu forţa, încălcând liberul arbitru al unui suflet-om pentru a-l împiedica de la realizarea bombei atomice. Vezi tu, trecerea prin aceste etape, inclusiv prin inteligenţă, etapa înaltei raţiuni, este necesară. Dacă nu s-ar opri aici, şi-ar merge mai departe, către iubire, şi ar folosi inteligenţa şi informaţiile din iubire, cu iubire, nimeni nu ar mai produce răul. Ar deveni imposibil.

–          Aşa, şi ăştia sunt ăia buni. Deci există şi unii răi?

–          Atât timp cât ne aflăm într-o experienţă electromagnetică pendulând între cei doi poli, pozitiv şi negativ, da. Există. Şi este nu doar inutil să-i ignorăm, să credem că nu există sau că nu contează, dar este chiar periculos. Până când lumea va atinge acel nivel al iubirii, măcar 70% dintre oameni, manifestările celor dornici de putere, de control, de manipulare, dictatorii vor face tot ce le stă în putinţă să păcălească oamenii, să-i atragă în plasa succesului, a faimei şi a puterii. Folosindu-se de aceşti oameni şi de energia lor spirituală, îşi continuă activitatea cu motoarele încărcate de energia discipolilor. A celor care au plătit în acest fel temporara putere sau faimă sau bogăţie. Cu preţul sufletului au plătit. Dar nu vor mai avea ocazia de-a afla asta decât după ce vor muri. O mică şansă de a vedea lumina o mai au atunci când părăsesc corpul. Şi-aceea e mică, pentru că sufletul obişnuit cu un stăpân, cu o imagine, chiar dacă la ieşire i se arată şi cealaltă cale, mai degrabă se va angaja pe cea pe care o cunoaşte deja.  Este foarte mare ispita şi foarte greu de depistat adevărul – preţul ascuns în spatele darului sau în burta calului troian. Odată ce-ai încuviinţat şi ţi-ai dat sufletul, îţi poate folosi corpul şi energia.

–          Vrei să spui că treaba aia din filmul Matrix, cum intra dl. Smith în alte corpuri, este posibilă?

–          Da.

–          Adică limitele astea ale corpului şi ale minţii sunt doar pentru noi, hipnotizaţii? Ăia mai deştepţi, cărora le-am acordat încrederea noastră, ca nişte copii neştiutori… ăia n-au limite?… Mi s-a zbârlit pielea pe mine de furie! Auzi, da’ nici măcar pielea nu ne protejează?

–          Prin piele respiri şi comunici cu mediul, faci schimb de energie şi de informaţii. Dacă sufletul tău este puternic angajat într-o experienţă a luminii, vei fi mai puţin ispitit, oricum mult mai greu de păcălit. De-aceea, dacă te ţii ferm în lumină, dacă te agăţi de Iisus Hristos cel Viu cu toată puterea, dacă-ţi aprinzi crucea de lumină, ceea ce va urma nu-ţi va putea lua cel mai de preţ lucru: viaţa sufletului şi dreptul la libertate.  EL Este Calea, Adevărul şi Viaţa. El a deschis porţile lumii întunericului, doar El poate salva acele suflete. Dar dacă ţi-ai dat Hristosul, dacă l-ai vândut ca să obţii puteri sau averi pământeşti, si-L ţii doar răstignit pe-o cruce de argint sau aur, nu …

–           Doamne Iisuse Hristoase! E cumplit ce spui! Sunt atâţia oameni care exact asta fac!

–          Da.

–          Şi nu putem să facem ceva… să se trezească oamenii, să înţeleagă, să vadă adevărul?

–          De arătat i se arată oricărui om. De mai multe ori în viaţă, fiecare se întâlneşte cu Adevărul. I se oferă şansa, dar dacă nu este recunoscut sau, mai grav, dacă este refuzat sau dacă renunţi la adevăr pentru altceva, nu se poate face nimic. Cu forţa nu se poate nimic. Iubirea nu se poate impune cu forţa. Nu poţi cumpăra iubirea, aşa cum nu-ţi cumpăra mântuirea, indiferent câte biserici construieşti. De voie şi de nevoie se vor trezi din ce în ce mai mulţi oameni, dar şi mulţi se vor pierde. Ca la război. Unii se-ntorc de pe front, alţii nu.

–          Şi Dumnezeu suportă toată chestia asta?!… Stă şi se uită şi nu intervine?

–          Nu stă. Aşa cum nimic nu stă pe loc, căci în clipa în care nu s-ar mai mişca, atunci totul ar muri.

–          Dar dacă s-ar aduna toţi oamenii care cred în lumină, care au înţeles cum funcţionează lucrurile astea, dacă s-ar aduna la un loc şi s-ar ruga curat, cu aceeaşi intenţie, nu ştiu care… cu şi pentru iubire, cum ziceai… nu s-ar crea o energie de masă suficient de puternică încât să-ndepărteze neiubirea asta, întunericul ăsta, manipularea, frica şi minciuna?

–          Ceva, ceva, s-ar întâmpla. Dacă ar reuşi să se şi armonizeze şi să atingă starea de unitate, atunci chiar s-ar schimba ceva. Să devină unul, ca şi cum ar fi o singură voce, o singură conştiinţă pentru o clipă, pentru o respirare.

–          Şi de ce nu se face asta?

–          Pentru că nu se poate spune că la nivel de masă s-ar fi depăşit orgoliul individual al celor care merg pe calea luminii. Acel nivel de conştiinţă în care uiţi de tine şi te pui în slujba lui Dumnezeu este rar întâlnit. Din păcate, la cotitură aşteaptă mereu orgoliul spiritual, o boală grea ce-i cuprinde pe cei care au apucat să înţeleagă câte ceva despre experienţa asta. Rar se întâmplă să fie capabili să dea cuvintele deoparte şi să constate că esenţa e aceeaşi. Să dea hainele în care sunt îmbrăcate esenţele şi să constate că toate au aceeaşi sursă. E ca şi cum ai vrea să alegi un singur cuvânt pe care să-l accepte toţi oamenii, un cuvânt care să însemne acelaşi lucru pentru toţi. Fiecare să-l recunoască a fi esenţa, aceeaşi esenţă în fiecare. Şi dacă l-ar rosti toţi, în acelaşi timp, cu toată puterea, din toată fiinţa lor, cu toată mintea, cu tot sufletul, cu tot trupul… ar răsuna universul. S-ar modifica vibraţiile…

–          Să ştii că eu am să mă gândesc la treaba asta. Am să caut acel cuvânt.

–          Aşa să faci!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.