Posted on February 14, 2014 by Daniela Marin
din acelaşi vechi blog, rubrica Dialogul de azi – o parte din aceste dialoguri (extrase sau inspirate din comunicările avute cu participanţii la cursuri) au ajuns în volumul Povestiri de pe Pământ, în timp ce alte articole şi-au găsit locul în volumul 2 al seriei NOI în secolul XXI.
Dialogurile acestea erau scrise dintr-o răsuflare, fără pretenţii literare. Erau trimise în eter să fie de folos şi altora. Pe acesta, însă, l-am editat acum pe ici, pe colo, nu m-am putut abţine. 😊))
– Ce faci?
– Îmi caut iubirea.
– Ai pierdut-o?
– Nu. N-am găsit-o.
– Aha! Şi cum o cauţi?
– Pe facebook, prin alte site-uri, că prin baruri şi cluburi nu-mi place să merg.
– Ah, tu vorbeşti de un iubit, de un prieten, nu de iubire! Îţi cauţi un partener.
– Da. E-acelaşi lucru, nu?
– Nu.
– Cum nu? Dacă ai un partener, dacă te iubeşte cineva şi tu-l iubeşti înapoi, nu e iubire?
– Poate fi, sigur că poate fi iubire. Dar eu credeam că vrei să afli Iubirea. Să descoperi iubirea în tine. Dacă nu o găseşti în tine, cum ai putea s-o găseşti în afara ta?
Doar ceea ce există înăutru poate să intre în rezonanţă cu ceva ce există în afară. Ca la radio. Ai o antenă capabilă să capteze diverse frecvenţe. Dar dacă nu dai drumul aparatului, şi nu-l pui pe căutare, nu vei putea asculta un post de radio.
Când cauţi, vei descoperi că unele frecvenţe nu-şi găsesc răspuns. Nu există niciun post de radio care să emită pe frecvenţele acelea. Apoi, poţi capta emisia unui post de radio care să nu-ţi placă. Şi-atunci, iar apeşi butonul de căutare. Şi tot aşa. Ştiu eu pe cineva care schimbă posturile de radio la fiecare două minute şi chiar şi mai des. Dacă nu-i place ce-aude, pac, apasă pe buton şi verifică ce altceva se mai plimbă prin eter.
Ca să rămâi ascultător fidel al unui post de radio, acesta trebuie să fie capabil să-ţi împlinească nevoile oricând, indiferent de starea pe care o ai. Şi dacă eşti tristă, şi dacă eşti veselă, şi dacă îţi convine să asculţi cine ştie ce reportaj mai serios, şi dacă nu ai chef de vorbărie, şi dacă ai o dispoziţie romantică, şi dacă îţi doreşti să înveţi ceva nou…
– Şi-adică, ce vrei să spui?
– Voiam să spun că înainte de a căuta în afară, trebuie să-ţi cunoşti undele din interior. Să ştii ce emiţi tu. Să afli Iubirea în tine. De-abia după ce te-mpaci şi faci bună pereche cu tine însăţi, după ce te cunoşti şi-ţi ştii nevoile, ce-ţi place şi ce nu-ţi place, ce-ţi trezeşte bucuria şi ce-ţi dă aripi, de-abia atunci poţi să ştii ce post de radio ai vrea să asculţi. Bineînţeles că tot ce-am spus este o exagerare. Am dus până la capăt comparaţia asta de dragul raţiunii. Dar cunoaşterea de sine rămâne cea mai importantă tehnică pentru a-ţi găsi partenerul potrivit.
– Vrei să spui că pentru a-mi găsi iubitul trebuie să-mi folosesc doar raţiunea?
– Ca să te îndrăgosteşti nu-ţi trebuie raţiune. Şi îndrăgosteala este o experienţă atât de frumoasă şi de înălţătoare! Atunci când ne îndrăgostim ni se schimbă complet configuraţia energetică, tocmai pentru că vibrăm la cele mai înalte frecvenţe posibile. Corpul este transfigurat, înălţat aproape de frecvenţa sinelui cu s mare. Ca să ajungi la iubire, trebuie să treci şi prin raţiune, mai ales după ce trece focul îndrăgostirii.
Ca să te reîndrăgosteşti de aceeaşi persoană ce ţi-a devenit partener între timp, trebuie ca sufletul tău să se bucure de iubire deopotrivă cu trupul. Şi dacă partenerii de viaţă nu se pot reîndrăgosti unul de altul din când în când, aia nu mai e iubire, ci obligaţie contractuală.
– Auzi… eu trebuie să-ţi spun acum adevărul meu! Nu mă mai pot abţine. Îmi pare rău, dar… chiar nu am chef azi de toate înţelepciunile astea. Zău! Vreau să mă bucur de iubire fără să mă gândesc cum să iubesc, fără să cântăresc atâtea răspunsuri la atâtea întrebări. Vreau să-mi găsesc un iubit fără să trebuiască să. Vreau să mă-ndrăgostesc şi punct!
– Foarte bine! Uite, vezi, acum ai fost foarte clară. Ţi-ai afirmat şi confirmat şi determinat viitorul. Tocmai ce-ai lansat o cerere universului. Sper să primeşti răspunsul chiar azi. Spor la îndrăgostit!