Carnea-şi luminează în faţa ochilor pescari literele, în lasouri mari adunând alăturarea-n cuvinte ce freamătă precum fluturii prinşi în plasele curioşilor, între buricele degetelor golite de pasiune.
Aproape arzând, pe şinele neînceputurilor se adună vagoane de litere. Se luptă cu gravitaţia în surdul scrâncet al roţilor evitând putrefacţia. Aşteaptă să-nceapă o altă lume.
Timpul, neorb, urmărind zbaterea cuvintelor cu aripi ciuntite îndreptându-se spre ceruri neprihănite de om, le râde cu patos amnezic.
Cuvântul nedespărţit, peste creştet alunecă tâmp în astrale descrieri şi mituri din lut, ţărână-nvelită în pânze de mort, triunghiular ca un cort peste trupuri speriate.
Cuvântul nedespărţit din litere şi el plămădit vibrează-n tăcerea ce descompune şi sensuri, şi stele.
E un război al cuvintelor ciuntite, aproape putrezite, în forme menite să ţină o lume în lasouri anume orizontală-nchisoare de vectori, de unde, de bucle, de stringuri şi surle.
E un război al cuvintelor comandate istoria lumii create-n iluzii, cuvinte-imagini proiectate pe pânza întunecată ce înconjoară Pământul blestemat să-l stăpânească cuvântul. Pacea se întinde în tăcerea de dincolo de carnea literelor întrupate.
Timpul, orbit de lumina tăcerii, se dizolvă în plumbul topit al literelor sens menit creaţiei a amuţit.