2024-5

Se încheie acest lung an, un an al buclelor, al înşelăciunilor, al trădărilor, al sacrificiului, un an bun pentru a crea fisurile necesare, astfel evitând o spargere bruscă a amforelor pline de adevăruri ce s-ar fi revărsat precum puhoaiele, inundând apocaliptic omenirea.

Fisurarea zidurilor va continua, se va accelera, cutremurând pământul ce îşi doreşte noua viaţă? Aerul se va zbate, focul se va răzvrăti, căutându-şi locul prin care să iasă în frunte, să iasă în lumină? Apa se va strădui să se cureţe de mizeriile noastre?

De o parte şi de cealaltă parte, aceiaşi fraţi întunecaţi vor juca şi mai convinşi de luciferica lor dreptate pe toate scenele, în toată lumea.

Cei naivi se vor bălăngăni în bătaia vânturilor ca şi până acum. Atâta doar că aerul, ba chiar toate elementele îşi vor cauta echilibrul în iureşul sâsâit al anului 2025. Fisurile se vor transforma în şanţuri ce vor despărţi oamenii de oameni.

În spatele ecranelor pe care vedem războaie, din ce în ce mai multe, se ţese noua orânduire, noua lume aşa cum o doresc cei care o ţes. De mult timp o ţes. Aici, în lumea proiecţiilor, este nevoie de sclavi, de actori care să joace aşa cum li se cântă la ureche. (Sau de copii care să plătească pensiile celor care poate că nici nu vor mai apuca să le primească.)

Ascunşi până acum, neacceptând triviale înfăţişări, copiii Luminii vor începe să se adune, chiar dacă vor fi împiedicaţi. Copiii aceia despre care spunea Iisus, cei cu sufletul curat, nemânjiţi de jocurile foamei, de mirajul puterii, de ură, gelozie şi invidie, aceia sunt speranţa omenirii. Ei poartă lumina cea dintâi, ei o pot spori în corpurile lor, o pot răspândi luminând peşterile minţii umane, dizolvând umbrele mincinoase, strălucindu-şi bucuria, frumuseţea, bunătatea, blândeţea, iubirea şi pacea. (Şi astfel, minţile înşelate se vor deştepta şi ele.)

Le vezi în ochi lumina, în inima deschisă cu care te acceptă aşa cum eşti şi nu te judecă pentru nimic. Ce trebuie îndreptat, îşi asumă ei, nu reproşează nimănui.

Există în tine un asemenea copil?

Permite-i să fie! Permite curajului să depăşească frica, iubirii să topească iluzia, adevărului să te trăiască! Adevărul nu este în ecranele telefoanelor, computerelor, televizoarelor. Adevărul este în tine, adânc ascuns în tine. Şi bunătatea, şi frumuseţea, şi iubirea, şi pacea, tot în tine sunt. Când le vei descoperi, mare îţi va fi bucuria, atât de mare încât îţi va umple întreaga viaţă.

Nu ai cum să confunzi acea bucurie cu alte feluri de bucurii pe care le-ai cunoscut. Nu ai cum să te mai laşi amăgit de cuvintele încurcate ale altora, de viziunile impregnate în minţile lor doritoare să stăpânească totul, să-ţi stăpânească chiar şi sufletul. Mai ales sufletul.

Nu ai nevoie de nicio maşinărie, de nicio substanţă. Totul este în tine, în corpul tău. Ai nevoie doar de voinţă şi, da, de puţină disciplină. Voinţa de a dori să cunoşti adevărul din tine şi voinţa de a iubi viaţa din tine, acestea sunt uneltele necesare dezgropării, ale renaşterii. Şi chiar dacă mintea îşi va juca şi mai abitir rolul, nu te lăsa impresionat. Continuă să descoperi bunătatea, iubirea, bucuria şi pacea în tine. În tot ceea ce eşti tu, oricând, în orice condiţii. Păstrează-te în linişte, în calm, păstrează calea de mijloc şi nu te lăsa atras de nicio parte, fie că e stânga ori dreapta, de nicio extremă nu te lăsa atras, ci mergi înainte, pas după pas, cu răbdare.

Respiră. Fii atent la tine, la ce se întâmplă în corpul tău atunci când inspiri, când expiri.

Şi zâmbeşte. Senin. Cât mai senin.

Nu spune nimănui despre “rezoluţia” ta. Acţionează, nu povesti. Ieşi din ţesutele poveşti fără să le judeci şi fără să regreţi ceva. Fiecare face, în fiecare clipă, atât cât îi este posibil atunci. Foloseşte clipele tale cu înţelepciune.

Să ai un an bun şi spornic, plin de clipe frumoase în care să-ţi trăieşti frumuseţea şi bucuria, în pace şi armonie!

La mulţi ani frumoşi!

Daniela