Luna plină – Luna, regina

Când gestul şi trăirea depăşesc puterea cuvintelor, când dragostea din tine ţâşneşte înainte de gând, când îţi dai voie să trăieşti şi să împărtăşeşti fără teamă ceea ce te trăieşte – IUBIREA – când autentic-naturala nevoie de iubire-frumuseţe-bunătate-lumină-bucurie este mai puternică decât orice raţiune dobândită – lecţii învăţate din jungla omenească, lecţii care hrănesc sinapsele neuronale cu urâtul, cruzimea, nepăsarea şi otrava lor, distrugând puritatea, candoarea, inocenţa, obligându-te să porţi măşti, să-ţi asumi roluri care nu-ţi plac, să ţi le asumi doar pentru că ai aflat că aşa te poţi proteja, doar pentru supravieţuire…

“Supra” înseamnă peste, deasupra, mai mult. În exces. Supra-vieţuirea = mai mult decât vieţuirea.

Mai mult decât vieţuirea asta în corp de om, pe planeta asta atât de frumoasă, ce ar putea fi? Viaţa sufletului? Viaţa însăşi?

E vreo “programare” şi în treaba asta cu sufletul care dăinuie, care e nesfârşit, dar, cu toate acestea, îşi caută mereu reîntoarcerea în Tatăl-Mama, în Sursa din care “ştie” că a izvorât? Dorul acesta de “întoarcerea acasă”, specific oamenilor care caută adevărul experienţei, al vieţii, pentru care nu este suficient să facă, să aibă, să “rămână în istorie”… căutătorilor spirituali, cum li se mai spune, dorul acesta este precum nisipul în carnea scoicii. Ori devine o perlă, ori rămâne o carne chinuită de marginile zimţate ale cristalelor, în curând o mortăciune.

Aceasta este ultima lună plină din anul 2025. Ultima şansă de a comunica, de a face ordine în legăturile pe care le-am adunat, de a deznoda firele care ne împiedică, o şansă de a alege adevărul sau… orice altceva este confortabil pentru fiecare. Aşa se spune. Nu ştiu ce să aleg azi pentru viitorul meu. Să aleg măştile, platoşele grele care mi-au întristat viaţa, pe care mi le-am creat şi asumat pentru… pentru ce? Să aleg să am o încredere neomenească în credinţa că iubirea-lumina-frumuseţea-bunătatea-bucuria pot rezista, ba chiar pot transforma orice, în orice condiţii?

Una din lecţiile anului 2025 pentru mine a fost aceea că persoanelor non-integre le place să se amuze şi chiar sunt atrase de inocenţa mea din care, cum spunea cineva, nu se pot abţine să nu muşte. Când oferi încredere şi respect şi apreciere înainte de orice verificare, probabil ispiteşti. Pe cine/ce?

Poate că experienţele cu specialiştii în construcţii/renovări care m-au chinuit mai bine de jumătate de an nu ar trebui luate în consideraţie. Oricum, fiecare face şi gândeşte exact atât cât poate, după propria măsură sau oca, deşi, „ocaua” fiind un cuvânt vechi de când Cuza, probabil nu se prea mai cunoaşte. Nu e loc de judecare, ci poate doar de compasiune, cel mult. În rest, este înţelegerea, acceptarea că… unii aşa sunt.

Nu e vorba doar despre a alege azi pentru că e luna plină, pentru că zodia asta a Gemenilor, cu dualitatea ei cu tot, îmi suflă aer sub aripile gata să zboare. Întotdeauna trebuie să se adune toate elementele şi părţile necesare pentru a se petrece o schimbare, pentru a lua o hotărâre pe care să n-o mai uiţi. Am gândit deja de câţiva ani că trebuie să se schimbe ceva şi poate că acum a venit momentul.

Mi-am dedicat multe ore din această zi acestui poem din volumul “Anotimpurile cuvintelor”, căruia i-am făcut şi un cântec şi un clip. Atât cât am putut, sub chiar presiunea timpului, căci dacă nu-l publicam azi, nu-l mai publicam deloc. Şi, da, am folosit Inteligenţa Artificială căreia i-am dat instrucţiuni, atât cât m-am priceput eu, atât cât am avut răbdarea s-o fac. Căci, deh, dacă e vorba de zodii, Berbecul nu e prea răbdător din firea lui. Aruncă seminţele şi merge mai departe. Tot mai departe.

Să avem claritate şi puterea de a ne ţine fiinţa  în bunătatea, iubirea, lumina şi bucuria ce suntem! Dincolo de măşti, de roluri, de corpuri.

Cu recunoştinţă,

Daniela