Naşterea lacrimilor #poem – Tears’ birth

Lumina
lumina lumina din mine
în oglinzile aşezate din loc în loc
în locul tăcerii 
- umplutura spaţiului vieţii 
ce încă era.

Cu ochi luminaţi mă priveam în reflectările voastre
-contururi de piele respirându-mi viaţa.

Cu ochi luminaţi vă imploram de-o iertare,
de vreo iubire 
clandestină, 
ceva,
un altceva,
vreun fior netrăit în viaţa ce încă eram.

De-o nepământeană vedere mă agăţam 
lumina din voi luminându-mi lumina ce nu mi-o vedeam.

O dulce licărire 
spre tine doar 
m-a atras. 
Te-am privit 
din tine în mine privind.

Aşa s-au născut cuvintele 
în tăcerea spaţiului vieţii aproape rotunde.

“Iubeşte-mă, 
iubeşte lumina din mine, te rog! 
Numai aşa mă voi putea iubi la rându-mi.
Iubirea de mine 
din mine în tine se va străluci
şi viaţa rotundă va fi.”

Aerului le-am lăsat în grijă, 
să poarte el cuvintele tinere 
de-abia născute dintr-o licărire 
prea dulce 
fragedă 
nemaivăzută.

Dar Aerul 
gelos 
mi le-a întors pe dos 
în ochi spulberîndu-mi cioburile lor.

Aşa s-au născut lacrimile 
amintindu-mi de dorul de lumina din care creasem totul
şi oglinzile, 
şi pielea, 
şi pe tine. 

©Daniela Marin, 15 Decembrie 2025

Am avut curiozitatea să văd cum ar suna versurile acestea ca muzică. Cum nu am avut timp să fac vreun clip, ca să îl pot încărca în YouTube, vă las adresa piesei din contul meu Suno. Cu această ocazie veţi constata că nu ascultă întotdeauna de indicaţiile oamenilor. Sper să se poată accesa. https://suno.com/song/7a419295-0e63-497f-90e6-e51b28e0e40e

Şi o aproximativă şi grăbită traducere a poemului în limba engleză:

Tears’ birth

The light

was lighting the light in me

into the mirrors

here and there placed

in the place of silence

– the filling of the space of life that was. Still.

With bright illuminated eyes I looked at myself in your reflections

– contours of skin breathing my life.

With bright eyes I begged you for forgiveness,

for some love,

clandestine, for something, anything,

something else,

some thrill unlived in the life that I was. Still.

I clung to an unearthly sight

the light from you illuminating the light in me,

the light that I could not see.

A sweet glimmer

attracted me towards you. Only.

I looked at you

from you into me looking.

Thus words were born

in the silence of the almost round space of life.

“Love me,

love the light in me, please!

Only in this way will I be able to love myself in turn.

Your love for me

from me in you

will shine

and life round will become.”

I left them in the care of the Air,

to carry the young words

barely born from a glimmer

too sweet

tender

never seen.

But the jealous Air

turned them inside out

into my eyes shattering their shards.

Thus tears were born

reminding me of the longing for the light from which I had created everything

the mirrors,

and the skin,

and you.