words create worlds
Şi dacă tot am conversat cu Alexandrina Carmen Ene şi despre achiziţia comportamentelor din vremea copilăriei, mi-am amintit de acest fragment din caietul meu, Caietul Danielei, din volumul 2 al colecţiei NOI în secolul XXI, fragment citit de actriţa Liliana Voş la Biblioteca ”Petre Dulfu” din Baia Mare cu ocazia lansării cărţii. Eu nu am putut fi prezentă la lansare, pregăteam Eternul Spectator. A mers co-autoarea volumului, Daria Gănescu. Ea a reprezentat şi Editura şi pe sine şi pe mine.
Zilele trecute priveam două undiţe sprijinite de malul betonat al Dunării. Tocmai ce se-ndepărtau norii cei grei, de parcă de pe memoria mea se-mprăştiau, într-un apus obosit de drum, când mi-am amintit de-o povestire. Undiţa lui Tudorel “Cum trece timpul, domnule! Nu pot să cred că deja s-au dus cinci luni şi din anul ăsta!”
Eu nu mă rog să mi se dea, ci să se ia Să se ia dorul şi mai ales nodul cu care ne-a legat cine ne-a legat! De ce ne-o fi legat dacă legătura doare? Să se ia norul care-a umbrit cerul care-nsenina marea şi-i scotea sarea de-o înălţa până la cer! Să
via Scrisoare pentru El
Se despoaie de tot răul adunat din vară, din oameni, din carii, pielea cea nouă răsare ca luna între nouă şi plină o lună timidă, o lună şi mai bine de-un parc străbătut de himere de gânduri rebele ce coaja copacului au îngreunat şi-acum, uite, atârnă straiele rupte şi vechi . Castanul puiet aşteaptă
