Cuvintele m-au fascinat întotdeauna. Când eram mică, le mai stâlceam, schimbam ordinea literelor. Îmi suna mai bine portolacă, de exemplu. Era mai dulce aşa. Avea o căldură aparte pe care „portocala“ o pierdea. Cuvintele nu-mi erau doar sunete, dar şi gust, aromă, textură ori dans şi desen. Eram deja la şcoală şi mă jucam cu
Etichetă: copilarie
Adevăraţii oponenţi, care nu ne permit să fim autentici, se află în noi înşine. Cu ei avem a ne lupta, nu cu alte persoane. Ne putem lupta o viaţă întreagă doar cu noi înşine, cu toate acele limite şi standarde şi credinţe şi principii şi aşteptări şi dorinţe… ca să ajungem la finalul ei şi să aflăm că… ne-am fi putut bucura de viaţă.
Şi toate astea sunt doar gânduri. Sunt ca norii. Nici măcar nu sunt munţi. Dar pot deveni.
“pe vremeeeaaa mea” , să faci cadou o carte era ceva firesc, de la sine înţeles, frumos, folositor şi chiar de bon-ton. Ba, unde mai pui că era şi la “îndebuzunar”. Cărţile nu lipseau din cadourile de sub brad, chiar dacă erau însoţite de frumoasa cutie cu bomboane de ciocolată Select, o cutie cu etaj…

