By Nu gândeam c-am să public eu vreodată poezii! Niciunde, în nicio firidă a fiinţei mele nu se ascundea gândul sau dorinţa. Pentru mine poezia era sacrul de care nu îndrăzneam să mă apropii cu peniţa mea, era sublimul cuvânt născut din trăirea fundamentală a miracolului vieţii umane.
Scrisesem proză scurtă, mici povestiri, iar în clasele de gimnaziu chiar montaje literare şi scenete, ba pentru Ziua Mamei, ba pentru Ziua lui Eminescu ori pentru Marea Unire. Le gândeam cu totul, cu muzică, décor şi, pe cât posibil şi costume. Mi-era atât de-aproape scrisul, atât de “din mine”. Până când, într-o zi, am înţeles că îmi scriam viitorul. O parte din ceea ce scrisesem în poveştile mele devenise realitate. Şi-atunci m-am oprit din scris. Era o anumită stare, o anumită energie pe care începusem s-o intuiesc, un fel de conectare a personajelor mele cu un spaţiu atât de real, atât de…
Dar a venit poezia peste mine ca un tăvălug, şi m-a rostogolit şi m-a împins să-mi doresc să tipăresc o carte în onoarea şi amintirea lui Dragoş Mladinovici, un autentic erou al evenimentelor din 1989. De-aceea mi-am dorit ca acest volum, “ea”, să iasă din tipografie chiar în ziua în care Dragoş a fost împuşcat, executat, aş spune. Dar despre asta am scris în alt articol. Poate că voi mai scrie. Aşa că, sprijinită de partenerul vieţii, chiar aşa am şi reuşit, să scot din tipografie pe 23 decembrie 1999 această carte ilustrată cu fotografii semnate de Mihai Vasile. Din păcate nu mai am fişierul cărţii, aşa că nu am putut folosi imaginile oferite de artistul-fotograf Mihai Vasile.
Am adunat câteva dintre poeziile acestui volum, amintindu-mi de pian, amintindu-mi de mine. De altfel, volumul se încheie cu următoarea poezie:
Am stat ce-am stat şi când am înţeles că nu-ţi mai aminteşti de mine, m-am apucat de poezie.
Însoţită de imaginea reflectării mâinilor mele în oglinda neagră a pianului, această poezie-declaraţie avea să-şi manifeste caracterul profetic extins peste un timp al descompunerii, al recompunerii, al renaşterii, astfel că de-abia în anul 2004 îndrăzneam să mai scot în lume trăirile mele, de data aceasta într-un volum însoţit grafic de trăirile unui artist excepţional, Uca Maria Iov. Dar despre “Eternul exerciţiu” voi vorbi altă dată.
Worlds of Words 